Proiectul de restaurare implementat a cîștigat Marele Premiu (ex-aequo) la Anuala de Arhitectură București, Ediția 2024, la “Secțiunea arhitectură construită / arhitectură și patrimoniu”.

*Biserica “Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți”, Județul Suceava, ctitorită de Ștefan Cel Mare, inlcusă pe Lista Patrimoniului Cultural Mondial (UNESCO) în 1993.*

Proiectul de restaurare

Autori: Prof. dr. arh. Virgiliu Polizu, arh. Ruxandra Căpățână, arh. Mircea Căpățână
Birou de proiectare: POLARH Design
Colaboratori:
Structura: dr. ing. Lucian Soveja (Exprosov)
Instalații: ing. Sebastian Bordeianu, ing. Cristinel Știrbu (Acsa Proiect)
Execuție: RESTACO
Beneficiar: Parohia Pătrăuți
Investitor: Compania Națională de Investiții
Foto: arh. Iuliana Mihalcea, arh. Mihaela Stoean, arh. Cozmin Bradu

Comentariul autorului

Biserica „Înălţarea Sfintei Cruci” inclusă în Patrimoniul Mondial (UNESCO) a fost construită în anul 1487 şi face parte din primele patru biserici ridicate de Ştefan cel Mare la începutul campaniei de construcţii de cult (între anii 1487 şi 1504 sunt ridicate peste 30 de biserici din piatră). Biserica nu este menţionată în cronici, dar ştim despre ea că a funcţionat ca mănăstire de maici până în perioada lui Petru Rareş. Clopotniţa din lemn din cadrul ansamblului bisericii a fost ridicată în perioada Episcopului Calistru de Rădăuţi - 1725, care s-a ocupat cu reînfiinţarea mănăstirii.
Biserica păstrează cea mai veche expresie a stilului moldovenesc în arhitectură. Acest stil armonizează elemente bizantine cu elemente gotice la care adaugă soluţii originale moldoveneşti cum sunt turla sau cupola supraînălţate pe două sisteme de patru arce dispuse pieziş sau încrucişat. Împărţirea bisericii în cele trei camere principale (pronaos, naos şi altar) poate fi considerată o influenţă bizantină. La aceasta se asociază elementele gotice în sculptura de piatră, în zvelteţea turlelor şi a acoperişurilor. La baza edificiului eclesial moldovenesc se află „un plan bizantin executat de mâini gotice şi după principii gotice” (arh. S. Balș).
Biserica UNESCO din Pătrăuţi a necesitat intervenţia de urgenţă a specialiştilor pentru a se asigura conservarea prin ȋndepărtarea factorilor de deteriorare interiori şi exteriori ca şi refacerea detaliilor originale de protecţie – acoperiş, streaşină, ȋnvelitoare.
Degradarea ȋnvelitorii dar şi volumetria nepotrivită a acoperişului a cauzat în timp infiltrarea apei din precipitaţii ȋn suprastructura podului, provocând astfel şi putrezirea unor elemente de şarpantă, atac biologic şi infiltraţii de apă cu deteriorarea spaţiilor interioare, inclusiv afectarea picturii murale interioare şi exterioare. Erau prezente, de asmenea, degradări ale tâmplăriei, ale trotuarului perimetral şi ale pardoselii interioare.
Clopotniţa din lemn suferea de degradări ale ȋnvelitorii şi şarpantei cauzate de infiltraţii de apă şi atac biologic. Pereţii clopotniţei realizaţi din bârne de lemn erau extrem de afectaţi de influenţa factorilor climatici şi biologici (prezenţă atac biologic). Pardoseala interioară din lemn se află într-o stare avansată de degradare, la fel și tâmplăria de lemn.
Niciunul din cele două obiective nu era pus ȋn valoare prin existenţa unui sistem de iluminat arhitectural.
Soluţia de intervenţie a urmărit stoparea procesului de degradare, prin înlăturarea cauzelor acestuia, readucând imobilul, pe cât posibil, la starea sa iniţială. Ca lucrări de intervenţie principale, putem enumera: consolidarea structurii, refacerea învelitorii de şiţă şi a şarpantei cu corecta configurare a volumetriei acoperişului, restaurarea tâmplăriei din lemn, a pardoselilor interioare din cărămidă și a trotuarelor de piatră cu rigolă perimetrală (“la picătură”)
La clopotniţă s-au realizat lucrări de înlocuire a învelitorii, de revizuire a tuturor elementelor de lemn prin înlocuirea celor degradate, înlocuirea tâmplăriei și a pardoselilor, precum și de consolidare a zidăriei de piatră a soclului.
S-a avut în vedere și refacerea instalaţiei electrice și a dotărilor necesare siguranţei la foc și antiefracţie, precum și iluminatul exterior arhitectural pentru punerea în valoare a ansamblului.
Au fost introduse sisteme electronice moderne de monitorizare seismică şi de microclimat interior care au rolul de a facilita intervenţii ulterioare de întreţinere şi restaurare.

*Biserica “Înălțarea Sfintei Cruci” din Pătrăuți înainte și după restaurare*

*Biserica “Înălțarea Sfintei Cruci” din Pătrăuți - imagine din interior*

Biserica “Înălțarea Sfintei Cruci” din Pătrăuți este o biserică ctitorită în anul 1487 de către domnitorul moldovean Ștefan cel Mare în satul Pătrăuți din comuna omonimă (județul Suceava). Ea este considerată a fi cea mai veche biserică ctitorită de Ștefan cel Mare ce se mai păstrează astăzi în forma ei originală.
Ansamblul bisericii „Înălțarea Sfintei Cruci” din Pătrăuți a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la poziția 314, având codul de clasificare SV-II-a-A-05581. El este format din două obiective:

Biserica „Înălțarea Sfintei Cruci” - construită în 1487,
Cod LMI SV-II-m-A-05581.01
Clopotnița de lemn - datând din 1725, Cod LMI SV-II-m-A-05581.02

În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a inclus Biserica “Înălțarea Sfintei Cruci” din Pătrăuți, împreună cu alte șapte biserici din nordul Moldovei (Arbore, Humor, Moldovița, Probota, “Sf. Ioan cel Nou” din Suceava, Voroneț și Sucevița), pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei. (Wikipedia)

Istoric

Satul Pătrăuți este atestat documentar în anii 1429-1432, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), dar el își revendică existența încă din vremea întemeierii statului feudal Moldova. După cum afirmă tradiția locului, satul ar fi fost întemeiat prin 1330, de un anume Pătru. Localitatea se află la o distanță de 10 km de orașul Suceava, fosta capitala a Moldovei din vremea lui Ștefan cel Mare.

Biserica "Înălțarea Sfintei Cruci" din Pătrăuți a fost ctitorită în anul 1487 de domnitorul moldovean Ștefan cel Mare (1457-1504). Deasupra ușii de intrare se află o pisanie în limba slavonă cu următorul text: "Io Ștefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, a început a zidi acest hram în numele cinstitei cruci în anul 6995 luna iunie 12”.

Biserica ștefaniană din Pătrăuți este cea mai veche biserică ctitorită de Ștefan cel Mare ce se mai păstrează astăzi în forma ei originară. Bisericile construite anterior de Ștefan cel Mare au fost distruse în decursul timpului și reconstruite. Vechea biserică a Mănăstirii Putna, construită în perioada 1469-1470, a fost distrusă de cazaci în 1654 și apoi reconstruită, iar Biserica "Sf. Procopie" din Bădeuți, a cărei construcție începuse cu patru zile mai devreme (la 8 iunie 1487), a fost distrusă de austrieci în 1916.

Ștefan cel Mare a întemeiat aici singura mănăstire de maici înființată în timpul domniei sale. Aceasta era destinată foarte probabil pentru îngrijirea răniților proveniți din luptele purtate în preajma Cetății de Scaun a Sucevei. Voievodul ctitor a dăruit Mănăstirii Pătrăuți moșiile Pătrăuți și Mihoveni, cărți și vase bisericești, dar așezământul monahal a fost jefuit încă în secolul al XVI-lea.

Din cauza vitregiei vremurilor, mănăstirea a fost părăsită în repetate rânduri. Ea a fost prădată de cazaci, tătari și apoi de polonezi (la 1684). Astfel, pe portalul de intrare în naos se văd urmele lăsate de arme de asalt, iar tencuielile arcelor și bolților din altar și pronaos au fost deteriorate. Episcopul Calistru al Rădăuților (1708-1728) a reparat biserica și a reînființat în 1711 mănăstirea de maici de la Pătrăuți, dar numai pentru o perioadă de câteva decenii. În anul 1725, la vest de clădirea bisericii s-a construit o clopotniță de lemn, care există și astăzi.

În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Pătrăuți a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Suceava (în germană Suczawa).

Autoritățile habsburgice au desființat Mănăstirea de călugărițe din Pătrăuți în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților "sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri". După desființarea mănăstirii, chiliile s-au ruinat aproape complet. Biserica a fost transformată în biserică parohială, situație în care se află și astăzi.

În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a inclus Biserica "Înălțarea Sfintei Cruci" din Pătrăuți pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei. Biserica din Pătrăuți este cea mai veche biserică ortodoxă monument UNESCO din România.

Începând din toamna anului 2003, s-au început ample lucrări de restaurare ale Bisericii "Înălțarea Sfintei Cruci" din Pătrăuți. Au fost scoase la lumină, de sub praf și fum, suprafețe de frescă de interior de o inestimabilă valoare artistică și istorică. Lucrările au fost finanțate în principal de Ministerul Culturii, iar restaurarea frescelor este realizată de firma Patrimoniu SRL din București, sub coordonarea profesorului Ioan Chiriac.

În perioada derulării lucrărilor de consolidare a lăcașului de cult, slujbele bisericești au fost oficiate într-o biserică de lemn din apropiere. În anul 2004, cu prilejul comemorării a 500 de ani de la moartea marelui voievod al Moldovei, Ștefan cel Mare, arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților a dispus construirea a 6 biserici de lemn de dimensiuni mici în care să se oficieze slujbele bisericești pe parcursul restaurării bisericilor monument istoric (la Arbore, Baia, Bălinești, Părhăuți, Pătrăuți și Sfântu Ilie). (Wikipedia)