Muzeul de Istorie “Teodor Cincu” din Tecuci
Denumire proiect
Reconversie funcțională, consolidare și restaurare Muzeul de Istorie “Teodor Cincu” din Tecuci
Proiect finalist la Anuala de Arhitectură București, Ediția 2014 - Secțiunea "Restaurări"
Muzeul de Istorie "Teodor Cincu" și automobilul EGO 4/14 aflat în colecția sa - unul dintre cele 2 exemplare rămase la nivel mondial.
Clădirea înainte (stînga) și după restaurarea finalizată în 2014 (dreapta)
Amplasare: Str. 1 Decembrie 1918, nr. 36, Municipul Tecuci, Județul Galați
Cod LMI GL-II-m-A-03092
Beneficiar: Consiliul local al Municipiului Tecuci
Proiectant general / management proiect: RAMBOLL
Arhitectură: SACO PROIECT - șef proiect complex arh. Alexandra Chiliman Juvara, șef proiect arh. Cezar Cozma, arh. Bogdan Vitec, arh. Rodica Stănică, arh. Denisa Stanciu, c. arh. Cristina Tăbăcaru
Studiu istoric: prof. Viorica Pisică, arh. Alexandra Chiliman Juvara
Structură: EXPERTIZE-PROIECTARE-CONSULTING - ing. Mihai Biriș, ing. Aneta Rusu, ing. Lucia Giosan
Instalații: ABRAL ART PRODUCT (membru UNRMI) - ing. Florin Bălan, ing. Nicolae Grigoriu; SACO PROIECT: ing. Mihai Grigoriu, ing. Eugen Belmega
Antreprenor-constructor: Asocierea TANCRAD (ing. Cristian Stancic) - DEDAL BAHAMAT (ing. Dumitru Bahamat - membru UNRMI la data realizării proiectului) - CONSART ’96 (ing. Vasile Soare) - STIZO Fundații Speciale (ing. Liviu Udrea)
Pictură murală și pe lemn: HESTER ART (membru UNRMI) - Nicolae Sava, Irina Sava (membru UNRMI); HARMENING 1824: Cornelia Săvescu, Constantin Săvescu
Componente artistice: Alexandru Siminic (membru UNRMI), Gheorghe Terescenco, Victor Săraru
Proiectare: 2009-2014
Execuție: 2011-2015
Imobilul se dezvoltă pe un singur nivel și are un plan specific reședințelor urbane de la începutul secolului al XX-lea. Accesul principal se face pe latura de est printr-un peron; patru coloane cu capitel compozit susțin un fronton. Un hol central de primire dirijează circulația spre camerele de onoare și de aici spre aripa de serviciu a casei. Decorația exterioară este realizată din stucatură la ancadramentele ferestrelor și la cornișă. Decorația interioară este din stucatură cu motive vegetale, antropomorfe și zoomorfe grupate în rozete, frize ori casete. Similar sunt realizate pictura murală de pe pe tavane și cea în ulei de pe tăbliile ușilor.
Ușile de acces din exterior au geamuri de cristal sau vitralii.
La interior s-au păstrat sobele originale din cahle policrome.
Pe lîngă lucrările de consolidare, asanare și restaurare a monumentului, marea provocare a acestui proiect a constat în realizarea extinderii spațiului funcțional prin integrarea și reconversia podului mansardat (foarte înalt) în circuitul de vizitare, precum și asigurarea clădirii la criteriile de siguranță în exploatare.
Astfel, dacă pentru întregul ansamblu s-a adoptat o manieră de restaurare și conservare prin care s-au păstrat și s-au valorificat elementele stilului original, pentru podul mansardat (funcțiune integral nouă) s-a ales o manieră modernă de tratare și în același timp neutră - podul fiind amenajat tip “open-space” cu destinația funcțiuni culturale polivalente, cu o dominantă cromatică de alb în care s-a păstrat lemnul natural al șarpantei. S-a realizat tăvănuială de ghips-carton între căpriori.
Pentru iluminatul natural s-a optat pentru lumină filtrată prin ferestre de tip Velux, nesesizabile din exterior pe fațadele principale.
Cele cîteva compartimentări propuse s-au realizat din sticlă structurală.
Destinația culturală pe care a avut-o această clădire, ca și grija pe care au manifestat-o cei care au activat aici, a condus la păstrarea multor elemente originale, dar starea acestora de conservare s-a degradat în timp.
Structura de rezistență a clădirii a fost afectată de cutremurele din 1940, 1977, 1986 și 1990, orașul Tecuci aflîndu-se relativ aproape de zona seisimică Vrancea.
(Text SACO Proiect)
Muzeul de Istorie “Teodor Cincu" este un muzeu de arheologie, artă plastică, numismatică, istorie modernă și contemporană din Tecuci.
Muzeul deține cea mai însemnată parte a patrimoniului arheologic descoperit la Poiana în cetatea antică Piroboridava.
Istoric
Clădirea actuală este monument de arhitectură (Cod LMI GL-II-m-A-03092) și a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea de către arhitectul italian Pierpaolo Culluri. Inițial a avut ca destinație un imobil de locuit al boierului Anton Cincu, tatăl fostului primar tecucean Teodor Cincu.
Muzeul a fost înființat pe baza colecțiilor particulare ale lui Mihai Dimitriu și Constantin Solomon. Ideea creării unui muzeu în municipiul Tecuci s-a născut mai ales prin descoperirea în acest ținut a multor vestigii antice, precum și a altor rămășițe cu mult mai vechi, datând de la sfârșitul epocii de piatră. Primul Muzeu a funcționat până în 1934 în cadrul Liceului comercial din Tecuci.
Pentru că spațiul Școlii Comerciale de Băieți devenise insuficient pentru depozitarea și expunerea materialului arheologic descoperit (constând din “resturi paleontologice”, ceramică, monede, vârfuri de săgeată etc), C. Solomon și M. Dimitriu l-au contactat pe Teodor Cincu, fost primar al orașului Tecuci, care în acea perioadă trăia la București, și l-au rugat să doneze Primăriei Tecuci imobilul său, situat pe strada Carol la nr. 12, cu scopul înființării instituției muzeale, sub auspiciile “Fundației Teodor și Maria Cincu”, spre a servi ca sediu pentru un muzeu și o bibliotecă. Muzeul, cunoscut sub titulatura “Fundația Culturală Teodor și Maria Cincu, Muzeul Comunal Mihail Dimitriu-Arheologie și Științe Naturale Tecuci”, a fost înființat prin “deciziunea Consiliului Comunal no. 3”, în ședința din 4 august 1934 și a fost inaugurat în mod oficial pe data de 21 noiembrie a anului 1935.
Din 1934 muzeul s-a îmbogățit cu colecția de arheologie achiziționată de la Mihai Dimitriu, primul custode al unității, și cu o colecție de coleoptere aparținând prof. Alecu Alesînschi, colecție dispărută odată cu reorganizarea muzeului în 1965.
În timpul celui de al doilea război mondial, în focul marelui bombardament de la 4 aprilie 1944, au dispărut o serie de obiecte (monede antice, podoabe de proveniență arheologică, mărgele, fibule, vase geto-dacice). După cel de-Al Doilea Război Mondial, muzeul a avut un profil mixt păstrând colecții de arheologie, numismatică, artă, istorie, memorialistică etc.
Muzeul a fost restaurat în 1965.
În 1974 patrimoniul muzeului a fost îmbogățit cu materialul arheologic provenit din campaniile 1926-1951 efectuate de profesorii Radu și Ecaterina Vulpe în stațiunea de la Poiana-Nicorești (Piroboridava) și aflate până atunci în depozitele Institutului de Arheologie București.
Începând cu data de 10 august 2014, prin Proiectul de hotărâre al Consiliului Local al Municipiului Tecuci, muzeul și-a schimbat numele în Muzeul de Istorie “Teodor Cincu" Tecuci.
Dintre exponate menționăm: piese din neolitic (topoare, cuțite, râșnițe, ceramică din culturile Cucuteni și Criș), epoca bronzului (ceramică de Monteoru), epoca fierului (vase de provizii), un urcior cu masca zeului Dyonisos, depozite de podoabe și arme dacice (secolele IV - III a. Ch.), tezaurul de monede din bronz aurit emise de cetatea Callatis (secolul al III-lea a. Ch.), un pahar de sticlă cu inscripție grecească (secolul al IV-lea p. Ch.); un maxilar fosil de rinocer lânos etc.
În colecția muzeului se află și un autoturism marca EGO, produs în 1924 la Berlin. Autovehiculul, care a fost donat muzeului din Tecuci de colonelul Gheorghe Petrașcu, poartă denumirea EGO 4/14, are 14 cai-putere, 4 locuri, e decapotabil și are motorul de 4 cilindri în linie.
Este un automobil extrem de rar pentru că în 1924 au fost fabricate doar 7 autovehicule din acest model, iar astăzi mai există în lume numai două - unul aparținând Muzeului Tehnic din Berlin, iar celălalt Muzeului din Tecuci.
(Wikipedia)
Muzeul Teodor Cincu, Tecuci
Tecuci. Puține orașe din Moldova au o zestre istorică mai meritorie și mai ignorată. Pomenit la 1435, într-un hrisov din vremea conflictului – cu războaie, scoatere de ochi și scurtare de capete – dintre năbădăioșii fii ai lui Alexandru cel Bun, precum și la 1460, într-un privilegiu comercial conferit de Ștefan cel Mare negustorilor suceveni, a fost un înfloritor târg medieval și, până în 1950, capitala județului omonim. În perioada interbelică a cunoscut o ferventă viață culturală, cu instituții, asociații și personalități de marcă. Îi lipsea însă un muzeu.
În 1934, Teodor Cincu, fost primar de câteva ori, în intervalul 1894-1906, și-a donat casa părintească pentru a se înființa un muzeu și o bibliotecă publică. Muzeul a fost inaugurat în 1935, iar biblioteca a funcționat aici între 1937 și 1955. Clădirea ce le adăpostea a fost ridicată anterior anului 1885, de către Anton Cincu, tatăl donatorului și primar al orașului în 1864-1871. În timpul campaniei de la Mărășești, locuința lui a găzduit temporar Marele Stat Major.
La începutul secolului XX, casa a fost remaniată de soții Teodor și Maria Cincu. Pe fațada de est s-a amenajat un acces impozant, cu portic neoclasic, iar decorul exterior și interior a fost refăcut în spiritul eclectismului aflat încă la modă. Modificările pot fi atribuite arhitectului italian Canelli, care a decorat și conacul familiei Cincu de la Țigănești.
Mici schimbări s-au mai făcut în 1964-1967, cu ocazia unor lucrări de restaurare: eliminarea unor pereți secundari, închiderea prispei și adosarea unui depozit la corpul anexă. În următoarele trei decenii nu s-au mai făcut reparații. Apa freatică a atins niveluri fără precedent, iar igrasia a urcat în ziduri la mai bine de un stat de om. Muzeul a fost evacuat și imobilul a rămas dezafectat timp de paisprezece ani.
În 2011 s-a dat startul unor lucrări complexe de restaurare, finanțate prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională. Pentru consolidarea terenului s-au făcut injectări cu ciment și bentonită, având și un efect de hidroizolare a fundațiilor. În elevație, zidăria a fost ranforsată prin colonete de beton armat, forate în grosimea fațadei, la colțuri și la intersecția pereților.
Două planșee de beton armat, cu centurile aferente, asigură stabilitatea în plan orizontal. Fisurile din pereți au fost reparate prin injectări și rețeseri. Pentru eliminarea umidității, fațadele au fost decopertate, iar la cota ±0.00 a zidăriei s-a realizat o hidroizolație prin injectare cu substanțe hidrofobe. Refacerea tencuielii a fost însoțită de restaurarea ornamentelor din ceramică, similipiatră și stuc, inclusiv decorul de pe frontonul porticului, reconstituit pe baza documentației fotografice.
Varietatea materialelor și abundența decorației interioare a implicat un efort deosebit de investigare, testare și aplicare adecvată a procedurilor de restaurare. Tâmplăria și elementele de feronerie au fost decapate și recondiționate. Plafoanele ornamentale erau agățatede planșeele din lemn cu agrafe de sârmă ruginită. Pentru înlocuirea lor cu tije de inox, tavanele au fost așezate pe planșee provizorii, susținute de stâlpi cu filet.Au urmat migăloase operații de curățare mecanică și chimică a depunerilor, chituirea fisurilor, consolidarea straturilor de grund și de culoare, reintegrare cromatică și completări pe mari suprafețe.
Muzeul, pentru care casa familiei Cincu ajunsese o haină prea strâmtă, a câștigat noi suprafețe utile, fără a se aduce prejudicii arhitecturii originare. Subsolul corpului anexă, care era umplut cu moloz și pământ, a fost recuperat. Șarpanta corpului principal a fost refăcută, în gabaritul inițial, iar în fostul pod s-au amenajat spații pentru expunere, evenimente culturale, birouri și anexe. Structura vizibilă a șarpantei dă o notă specifică mansardei, tratată în spirit modern. Este de remarcat folosirea cu precădere a sticlei – la luminatoare, pereți, balustrade și trepte – care conferă unitate și lărgime unui spațiu inerent fragmentat.
Și la parter, vitrinele mari de sticlă lasă liber privirii ambientul prețios și autentic al unei reședințe Belle Époque. Statutul muzeistic a ferit-o de vicisitudinile de care au avut parte imobilele naționalizate și a permis o reconstituire integrală a monumentului istoric, reper cultural de frunte al urbei, așa cum și-au dorit ctitorii săi, Teodor și Maria Cincu.
(Articol publicat în revista igloo #202 / iunie-iulie 2021)
