Restauratorii și constructorii își apără împreună interesele

Interviu cu Ing. Gabriela Carpov / Revista ARENA Construcțiilor / 12.02.2024

Ca să poată interveni și să propună modificări legislative, restauratorii și constructorii își apară împreună interesele.Trebuie să fim uniți cu organizații mai mari decât noi, care au dreptul reglementat prin lege de a face acest lucru”, subliniază Ing. Gabriela Carpov, președintele Uniunii Naționale a Restauratorilor de Monumente Istorice (UNRMI).

Pentru că orice proiect de restaurare este realizat de un antreprenor care activează în domeniul construcțiilor, apropierea de Federația Patronatelor Societăților din Construcții s-a făcut aproape firesc.

”Afilierea realizată acum mulți ani a fost o alegere foarte bună, pentru că problemele noastre sunt comune cu ale tuturor ONG-urilor afiliate lor. Prin urmare toți luptăm pentru interesele noastre, care nu sunt deloc absurde, iar construcțiile constituie unul din motoarele turate ale economiei reale”, mai spune doamna Carpov.

Personalul calificat în restaurarea clădirilor este foarte redus

Diminuarea personalului calificat în restaurarea elementelor de construcție și/sau artistice care intră în componența imobilului de patrimoniu și care definesc istoria, specificitatea, personalitatea și valoarea imobilului ce urmează a fi restaurat reprezintă o adevărată criză a acestui domeniu de activitate.

”Mă refer la muncitori calificați în meseriile: dulgher, pietrar, fierar, ipsosar, etc. S-au desființat printr-un gest absolut iresponsabil școlile de meserii și am ajuns să avem foarte puțin personal capabil să execute astfel de lucrări. Ne străduim să calificăm la locul de muncă, pe resursele companiilor, însă practica ar trebui dublată și de teorie, iar școli de acest tip nu mai există”, spune Gabriela Carpov.

Lipsa de predictibilitate afectează proiectele de restaurare care durează ani de zile

O altă problemă dificilă pe care o întâmpină restauratorii este lipsa de predictibilitate pe care a resimt companiile care au știința, personalul calificat și dorința de a se implica în astfel de proiecte.

Președinta Uniunii Naționale a Restauratorilor de Monumente Istorice subliniază: ”Trebuie să vă imaginați că orice proiect de restaurare începe a fi bugetat cu cel puțin trei ani înainte de execuție, în condițiile în care, de cele mai multe ori, proiectul tehnic se întocmește în timp ce clădirea este în exploatare. Din aceste considerente, apar deseori elemente «surpriză» care nu au fost prinse în proiect și care sunt scoase la iveală atunci când se desfac toate părțile care sunt instabile sau trebuie reîntregite. Aceste modificări se traduc în buget și, dacă peste acestea adăugăm și everfescența modificărilor fiscale, se strică balanță în defavoarea proiectului. De-aici încep greutățile: se reconsideră proiectul, se caută finanțare suplimentară, etc.”

Crește cererea pentru proiecte de restaurare

Pe piață se resimte o creștere a cererii pentru realizarea proiectelor de restaurare a clădirilor de patrimoniu.

Ca urmare a includerii acestor proiecte în axele de finanțare europeană, tot mai mulți beneficiari au curajul de a se implica în astfel de investiții.

Pe de altă parte, Compania Națională de Investiții finanțează tot mai mult astfel de proiecte.

”Până la urmă așa este și firesc, să ne cunoaștem trecutul și să-l conservăm. Fără trecut nu putem avea viitor, cred că simțim cu toții acest lucru”, este de părere doamna Carpov.

Oferte puține sau deloc la licitațiile pentru atribuirea contractelor de restaurare clădiri de patrimoniu

Situațiile în care la procedurile de achiziție publică pentru atribuirea contractelor de restaurare clădiri de patrimoniu este depusă o singură ofertă sau nu sunt depuse oferte sunt destul de frecvente.

“Răspunsul la întrebarea de ce se întâmplă acest lucru este simplu”, apreciază Gabriela Carpov. “Sunt puține companii dispuse să piardă financiar într-un proiect de acest fel, din cauza lipsei personalului calificat sau din cauza lipsei de experiență în abordarea unui astfel de proiect”.

De regulă, la licitații de acest fel se alege firma care oferă prețul cel mai mic, atât pe partea de proiectare, cât și pe cea de execuție, în condițiile în care și așa bugetele nu sunt prea generoase.

Firmele care au mai făcut lucrări de restaurare pot estima din faza de licitație cât de subestimat este proiectul și atunci decid să participe, sau nu, în funcție de cât sunt dispuse să riște.

Sunt însă și situații grele, în care firmele se împotmolesc la execuție și reziliază contractele, în defavoarea clădirii desigur.

Gabriela Carpov atrage atenția că, în această situație, “o reluare a procedurii de licitație, este foarte anevoioasă, deoarece include întotdeauna o expertiză pentru a putea evalua cât s-a realizat din proiect, cât nu, etc. S-ar impune și o procedură de punere în siguranță până la reluarea procedurii de licitație, dar de cele mai multe ori această nu se mai realizează”.

UNRMI este afiliată la o organizație puternică

”Suntem un ONG pluridisciplinar, singurul de acest gen în domeniul restaurărilor. Avem în cadrul organizației: arheologi, arhitecți, artiști plastici, ingineri, istorici, pictori, restauratori, etc. Toți suntem uniți în cadrul proiectelor noastre și ne izbim de aceleași dificultăți pe care încercăm să le rezolvăm”, subliniază președinta UNRMI.

Doamna Carpov continuă: “Cele mai mari dificultăți sunt create de cadrul legislativ, care ne bulversează întreaga activitate. Ca să putem interveni și a propune modificări legislative, trebuie să fim uniți cu organizații mai mari decât noi, care au dreptul reglementat prin lege de a face acest lucru”.