Trienala Națională de Restaurare 2019
Evenimentul - gală de excelență a breslei restauratorilor în care au fost expuse și premiate cele mai bune proiecte de restaurare ale membrilor UNRMI - a fost organizat de UNRMI în parteneriat cu Teatrul Naţional București în cadrul programului TNB - PARATEATRAL - Arte Vizuale în spațiul expozițional al foaierului Media al TNB, în perioada 13-30 septembrie 2019.
Juriul Trienalei Naționale de Restaurare a UNRMI, Ediția VIII - 2019, a fost compus din:
Arh. Romeo Belea - Președinte
Istoric de artă Corina Popa
Ing. Dan Ionescu
Arh. Șerban Sturdza
Arh. Nicolae Lascu
Juriul a adresat membrilor UNRMI următorul apel public:
Apel către Uniunea Naţională a Restauratorilor de Monumente Istorice şi către toţi cei angrenaţi în truda de a restaura şi deci salva comori ale patrimoniului naţional:
Membrii comisiei numită de UNRMI pentru aprecierea proiectelor depuse, prin discuţiile avute în zilele jurizării, dar şi pe baza observaţiilor şi constatărilor personale de-a lungul timpului şi mai ales în prezent, constată o discrepanţă mai mult decât îngrijorătoare între numărul admirabilelor intervenţii pe care le fac restauratorii de toate specialităţile şi starea generală a patrimoniului construit, aflat într-o fază din ce în ce mai avansată de degradare: culele din Oltenia, casele de patrimoniu din oraşe, casele tradiţionale din mediul sătesc, zone construite urbane și rurale de reală valoare etc. etc.
Vă propunem foarte colegial să întreprindeţi tot ce vă stă în puteri (aşa cum de altfel o şi faceţi):
• Să iniţiaţi şi, cu ajutorul UAR şi OAR, să elaboraţi o “Carte Albă” a situaţiei reale şi la zi a patrimoniului nostru, Carte albă care se va adresa nu numai forurilor competente în domeniu ci şi publicului larg prin difuzare în presă, prin intervenţii radio şi TV
• Dată fiind amploarea intervenţiilor necesare, să atrageţi în rândurile membrilor UNRMI a tuturor restauratorilor ce profesează, a tinerilor arhitecţi, ingineri etc.,
în vederea asigurării continuităţii într-o activitate ce nu trebuie să înceteze niciodată
• Vă sugerăm ca împreună să încercăm să ieşim din izolarea publică în care suntem (în mare măsură din vina noastră) şi să aspirăm la o prezenţă din ce în ce mai benefic-agresivă în spaţiul public.
• În ceea ce vă priveşte pe voi, colegii noştri care lucraţi în acest domeniu al restaurării, aceasta pare să fie o ţintă primordială. Talk-show-urile, mesele rotunde, materiale extrem de abundente difuzate pe canale media, pe teme diferite, pot fi mijloace care pot fi folosite în speranţa că, mai uşor sau mai greu, prin insistenţa noastră, se va accepta că acest subiect al salvării propriei noastre dovezi ale existenţei şi valorii creaţiei istorice merită apariţia unor profesionişti pe ecrane, pagini de publicaţii, unde etc.
Apelul nostru, el în sine, se vrea o chemare la o ieşire publică cât mai bine organizată şi pregătită, căci nu numai organele în drept trebuie să mediteze şi să acţioneze în acest domeniu ci şi opinia publică.
Semnatari apel: Președinte juriu - Arh. Romeo Belea; membri juriu - Istoric de artă Corina Popa, Arh. Nicolae Lascu, Ing. Dan Ionescu și Arh. Șerban Sturdza
Premiile și nominalizările Trienalei Naționale de Restaurare - Ediția VIII - 2019 s-au acordat de către juriu prin
evaluarea proiectelor de restaurare finalizate de membri UNRMI în perioada 2016- 2019.
Premiul pentru punerea în valoare publică a unor vestigii medievale
• Mănăstirea “Radu Vodă” - București: Consolidarea, restaurarea și punerea în valoare a beciurilor fostelor Case Domnești
Premiul pentru valorificare, prin restaurare, a unei tradiții culturale locale
• Restaurare și reabilitare “Colonia Pictorilor” - Baia Mare
Premiul pentru acuratețea restituirii formelor originare a unui monument de excepțională valoare arhitecturală și istorică
• Restaurare, consolidare și punere în valoare a bisericii de lemn “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și a utilităților anexe - sat Plopiș, Maramureș
Premiul pentru caracterul interdisciplinar al restaurării unei biserici de zid
• Consolidare, restaurare cu integrare în circuit turistic Biserica “Buna Vestire” - Drugănești, Giurgiu
Premiul pentru caracterul interdisciplinar al restaurării unei biserici de lemn
• Consolidare, restaurare cu integrare în circuit turistic Biserica de lemn “Cuvioasa Paraschiva” - Vârtop, Cândești, Dâmbovița
Premiul pentru reabilitarea și refuncționalizarea unei construcții din perioada interbelică, prin evidențierea elementelor de arhitectură și structură care îi conferă o nouă identitate:
• Restaurare, reamenajare sediul filialei teritoriale a Ordinului Arhitecților din România - București
Premiul pentru asigurarea permanenței memoriei unei mari personalități a României moderne, realizată cu fonduri private și din donații
• Reabilitarea Casei memoriale “Iuliu Maniu” - Localitate Bădăcin, com. Pericei, Sălaj
Premiul pentru acuratețea și profesionalismul intervenției
• Consolidare, restaurare și punere în valoare arhitectură și pictură murală Biserica Mare a Mănăstirii Zamfira, Prahova
Premiul pentru gradul înalt de profesionalism în cunoașterea și utilizarea materialelor și tehnicilor tradiționale ale lemnului
• Principiile restaurării obiectivelor de arhitectură vernaculară
• Protecția preventivă a bisericilor de lemn
• Tehnologia lucrărilor de restaurare la biserici de lemn
Premiul pentru conservarea autenticității artistice și integrarea intervenției în ansamblul monumentului
• Consolidarea, restaurarea și conservarea fațadelor Biserica “Pogorârea Sfântului Duh” - Mănăstirea Dragomirna, com. Mitocul Dragomirnei, Suceava
• Restaurare parament la Mănăstirea Dragomirna, com. Mitocul Dragomirnei, Suceava
Premiul pentru calitatea investigațiilor fizico - chimice și mai ales biologice care premerg proiectul și asigură o restaurare științifică
• Cercetări privind formele biologice și chimice care produc degradarea elementelor constructive - Biserica Evanghelică Drăușeni, com. Cața, Brașov
• Cercetări privind compoziția mortarelor romane și bizantine - Șantierul Arheologic Capidava, com. Topalu, Constanța
• Cercetări privind formele biologice și chimice care produc degradarea elementelor constructive Ansamblul Mănăstirii Suzana, com. Măneciu, Prahova
• Cercetări privind compoziția mortarelor romane de zidărie și tencuială - Terme romane, Șantierul Arheologic S3-S7 - Mălăiești - Dumbrăvești, Prahova
• Cercetări privind compoziția picturii murale și identificarea proceselor de biodeteriorare
• Biserica “Intrarea Maicii Domnului în Biserică - Vovidenia”, Focșani
Premiul pentru cercetare stratigrafică urmată de restaurarea și conservarea picturii originare, asociată monitorizării condițiilor de microclimat
• Biserica „Sfântul Nicolae ”, Bălinești • Restaurarea tabloului votiv - com. Gămești, sat Bălinești, Suceava
• Cercetare și proiectare pentru conservarea-restaurarea picturii murale - Biserica „ț”Sfântul Nicolae”, Rădăuți, Suceava
Premiul Președintelui UNRMI pentru complexitatea și acuratețea execuției
• Consolidarea, amenajarea, reabilitarea construcției de locuit existente SP+P+M și a împrejmuirii terenului - Imobil Str. Vasile Alecsandri nr. 18, Sector 1, București
Lucrări selectate și nominalizate
1. Consolidare, restaurare și punere în valoare Mănăstirea Negru Vodă - Câmpulung, Argeș
2. Restaurare pictură, finisaje interioare și exterioare, instalații, restaurare turn clopotniță, amenajări exterioare- Biserica “Sfânta Vineri” - Ploiești, Prahova
3. Consolidare, restaurare, conservare și punere în valoare a Bisericii “Buna Vestire” - Brăila
4. Consolidare, restaurare și amenajări exterioare la Biserica “Adormirea Maicii Domnului” a Târgului - Târgoviște
5. Restaurarea și consolidarea Bisericii “Sfânta Treime” - Măgureni, Prahova
6. Reabilitarea și restaurarea Tribunalului Prahova - Ploiești, Prahova
7. Consolidare-restaurare cu integrare în circuit turistic Biserica “Adormirea Maicii Domnului” - Ocnele Mari, Vâlcea
Gânduri Despre Trienala Națională de Restaurare 2019
“Dragi colegi și prieteni.
Nu a fost nevoie să revăd filmările pentru a-mi reaminti acea seară din septembrie 2019, seara Trienalei UNRMI de la TNB, o seară ce a lăsat multora dintre noi impresii de neuitat! Primele au fost când m-am trezit în holul de la parter dedicat Trienalei și mi-am amintit epopeea transfigurării spațiului în care expuneam atunci.
Student fiind am urmărit din atelierul de la facultatea de arhitectură - aflată “peste drum “de teatru - cu interes și maximă curiozitate, nașterea frumosului edificiu, apoi, cu stupoare ca arhitect proiectant, metamorfoza acestuia în ceva foarte urât de toți Bucureștenii din perioada 1980-2010, pentru ca mai tarziu să am norocul (ca membru în Comisia Națională a Monumentelor) să particip la aprobarea revenirii la forma inițială, arhitectul fiind de față și explicându-ne aparent netulburat caracteristicile noului proiect.
Mi-a fost greu să mă pun în pielea unui om ce a trecut pentru a doua oară în aceeași viață prin transformările operei sale de căpătâi, păstrându-și intact umorul fin și spiritul critic. Clădirea în care ne găseam atunci la Trienală era ultima versiune a edificiului realizat cu jumătate de secol înainte de arhitectul Romeo Belea. Am realizat atunci că nu a fost deloc întâmplătoare alegerea Domniei Sale ca președinte al juriului Trienalei noastre. Soarta a vrut să-l alegem să ne judece pe cel ce a fost cel mai aspru judecător al propriei opere. Noi toți cei care avem acum privilegiul senectuții putând să realizăm pe viu efortul de restaurare, reinventare, refacere “din cenușă” a propriei creații distrusă de obediență și indicațiile prețioase venite “de sus”.
Dar am mai fost impresionat de discursul și prezența unei alte foarte cunoscute personalități: gazda oficială a serbării noastre, d-l Ministru Ion Caramitru , ce a adus cu domnia sa spiritul ce însuflețise în anii ‛90 un Minister al Culturii anchilozat și amorf.
În cuvântul de deschidere, ne-a adus aminte de anii săi de început la acest Minister, ani ce au lasat în urmă nu doar entuziasmul tinereții cu care veneam cu toții cei mai vârstnici de azi, dar și diriguitorii noștri ce au adus în zilele noastre doar puține din virtuțile acelui început. Cei mai tineri dintre noi se vor gândi la dumnealui ca Director al Teatrului Național ce a acceptat generos să fie gazda întrunirii noastre. Pentru noi cei vârstnici, d-l Ion Caramitru are o altă semnificaţie, în timpul mandatului său de Ministru am avut parte de o Minune, dealtfel şi singura care s-a întamplat vreodată în acest Minister .
Dupa cum se ştie din popor, la noi minunile ţin doar trei zile, aşa că aceea care ni s-a întâmplat nouă ar fi trebuit să fie de mult uitată; nu s-a întâmplat aşa pentru că a durat mult mai mult, întregul mandat al dumnealui cu ecouri ce sunt vii în amintirea noastră şi astăzi. Minunea de care amintesc a fost schimbarea din temelie a sistemului de conducere şi gestionare a acelui Minister, crearea unei baze materiale noi pentru activitaţile de restaurare a monumentelor ce fuseseră uitate de prea multă vreme, aducând peste noapte un nou suflu în viaţa noastră şi a micilor firme ce-şi stabiliseră drept obiect de activitate acest domeniu. Stau mărturie mulţimea de monumente, unele de mare importanţă ce au putut fi atunci restaurate. Ca să puteți imagina această dimensiune este suficient să amintesc că în anul 1977 la desființarea Direcției Monumentelor aveam deschise 40 de șantiere (pe cele mai multe fiind nevoiţi să le punem în conservare cu consecințe dintre cele mai nefaste), iar în anul ‛90 au fost deschise 300 de altele noi.
Au fost asigurate fonduri şi a existat înţelegere pentru realizarea cadrului organizatoric şi ştiinţific al domeniului în care ne angajasem, am putut pune bazele tehnice pentru normative ce aveau să ne sistematizeze munca în viitor, au putut fi atrași și formați tineri și toate astea se pot adăuga fără îndoială în contul Domnului Ion Caramitru.
E momentul să vorbesc despre organizatorii Trienalei: colegii noștri mai tineri ce s-au ocupat cu proiectarea și organizarea expoziției asigurându-se totodată de prezența invitaților noștri.
Ca de obicei marele absent al acestei întruniri a fost Ministerul nostru, dar și multe din instituțiile subordonate acestuia. În compensație am avut parte de un public numeros din partea tinerilor arhitecți, restauratori și ingineri, precum și studenti și alte persoane interesate de acest domeniu.
Prezentarea făcută de d-l arh. Romeo Belea, președintele juriului Trienalei, privind criteriile ce au dus la nominalizarea lucrărilor premiate a adus din nou în actualitate ponderea mare a obiectivelor de cult, restaurate și premiate din totalul obiectivelor prezente în expoziție, comentându-se desigur cu acest prilej lipsa implicării Ministerului în restaurarea acestor obiective considerate private.
Daca din prelegerea d-lui Ion Caramitru aflasem despre începuturi, despre primele trei sute de șantiere deschise în anii '90, celelalte luări de cuvânt de mai târziu ne-au lămurit despre noua optică a Ministerului de a nu mai finanța restaurarea monumentelor de cult, chiar dacă sunt preponderente în Lista Patrimoniului Universal al UNESCO - începând cu bisericile pictate din nordul Moldovei și terminând cu bisericile de lemn din Maramureș, monumente pentru care Statul își asumase obligația prin lege de a asigura finanțarea restaurării, întreținerii și punerii în sigurantă a acestora.
Nu demult în cadrul unui interviu la care ne fusese supus spre analiză un document privind planificarea strategică, managementul calității și într-un cuvânt sistematizarea legislației privind conceptul de restaurare al monumentelor apar ca prioritare o mulțime de probleme legate de domeniul nostru de activitate care par a fi descoperite abia acum la trecerea a peste jumătate de secol de la desființarea Direcției Monumentelor Istorice (1977), care gestionase cu succes deplin toată această problematică, cu realizări încă emblematice răspândite pe intreg teritoriul național, respectiv la peste 30 de ani de la reluarea activității sub noul regim.
Deși dovezile solicitate în sprijinul susținerii initiațivelor ce ar trebui avute în gestionarea problematicii au fost înaintate Ministerului cu ani în urmă cu ocazia anului “S.O.S. PATRIMONIUL”, au rămas fără vreun ecou, biserici rămase fără acoperiș și turle, fiind și azi după trei ani în aceeași situație; dovezile solicitate nereușind să sensibilizeze pe nimeni din Unitatea de Management inventată cu acest prilej.
Sunt fericit să constat această prezență sporită, mărturie a unui interes crescut din partea tinerilor ce nu au apucat să mai facă practică pe vreun șantier cum ni se întâmpla nouă în anii terminali la Arhitectură și sper că dovezile pe care le cere Ministerul cu a sa Unitate de Management, vor reuși să ducă la reinventarea unei școli autentice de restaurare, cu practici obligatorii, cu personal de îndrumare calificat și mai ales „dotat” cu dragoste pentru acest domeniu.
E destul că ambulanțele, COVID-ul, SMURD-ul, au trecut strada invadând acum și domeniul nostru de activitate; nimeni și nimic nu ne va putea proteja de această dată de cea mai grea boală ce ne paște pe toți: uitarea.
Pentru cei ce nu au făcut în școală istoria arhitecturii, care nu au ascultat prelegerile lui Grigore Ionescu, Ştefan Balş, Vasile Draguț sau Alexandru Cișmigiu, pentru cei ce nu i-au cunoscut pe meșterii lemnari Gavrilă Hotico sau Vasile Pop Taina, pentru cei care nu au ascultat cântecele Maramurșene ale lui Vasile Bârlea sau nu i-au văzut la lucru pe meșterii bucovineni ce au pus în operă desenele și gândirea Ioanei Grigorescu ar mai fi doar șansa unui nou început, un număr mare de șantiere aidoma celor deschise și finanțate în anii ‛90 de Ministrul Ion Caramitru, pe care tinerii să poată învăța de la meșterii pe care-i mai avem încă despre meseria noastră de credință: aceea de Restaurator de Monumente Istorice. În încheiere păstrez neștirbită încrederea că viitorul ne va aduce înapoi tinerii plecați acum pe alte meleaguri mai ospitaliere, tineri ce vor trebui să ajute să recâștigăm bogăția Patrimoniului nostru Național, restaurând și îngrijind totodată ce s-a mai putut salva în lipsa lor - și aceasta chiar dacă o bună parte dintre noi nu vom mai putea fi prezenți”.
- Arh. Niels Auner, București 16.11.2020
