Proiectul de restaurare implementat a fost nominalizat (mențiune) la Anuala de Arhitectură București, Ediția 2024 la Secțiunea "Arhitectură construită / Arhitectură și patrimoniu"

*Ansamblul Mănăstirii Secu după restaurare*

Echipa proiectului

Autori: Prof. dr. arh. Virgiliu Polizu, arh. Ruxandra Căpățână, arh. Mircea Căpățână
Birou de proiectare: POLARH Design

Colaboratori:
Structura: dr. ing. Lucian Soveja (Exprosov)
Instalații: ing. Ioan Roșiu (Instal Vest)
Execuție: Loial Impex
Consultanță: ec. Doina Iacoban (Regional Consulting)
Beneficiar: Mănăstirea Secu
Finanțare: POR 2014- 2020

*Ansamblul Mănăstirii Secu: plan de situație - zone de intervenție*

Comentariul autorului

Proiectul finanţat de Comisia Europeană prin Programul Operaţional Regional 2014-2020 şi intitulat “Restaurarea, Mănăstirii Secu” a constat în restaurarea şi punerea în valoare a unui complex monahal, monument istoric de importanţă naţională (categoria A), alcătuit din: Biserica “Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul”, Muzeul Mănăstirii, Paraclisul “Adormirii Maicii Domnului”, Turnul clopotniţă, Zidul de incintă sud-vest, Amenajarea incintei fortificate. Lucrările au fost începute în 2018 iar recepţia a avut loc în martie 2022.
Mănăstirea Secului, care îşi datorează numele pârâului lângă care este aşezată, este ctitoria marelui vornic Nistor Ureche, tatăl cronicarului, şi a fost zidită în anul 1602. Tradiţia locală aminteşte de distrugeri, între care incendierea chiliilor de lemn, provocate mănăstirii de către turci în anul 1821. După aceasta, între anii 1822-1825, au fost refăcute din zid, construcţiile din interiorul incintei. Atât biserica cât şi clădirile mănăstireşti au mai suferit o serie de transformări în cursul secolului al XIX-lea. În anul 1824 a fost zidit paraclisul „Sf. Nicolae”, iar în anul 1832 bisericuţa din cimitir. Bisericii i s-a adăugat la 1847 proscomidiarul, iar veşmântăria a fost refăcută şi mărită în anul 1878. Tot spre mijlocul secolului al XIX-lea a fost adăugat pridvorul din faţa bisericii, a fost desfiinţat peretele despărţitor dintre naos şi pronaos şi lărgite uşile dintre pronaos şi gropniţă şi dintre pridvor şi pronaos. Intervenţiile din anii 1966-1967 pe baza proiectului arhitectei Ioanei Grigorescu au cuprins lucrări la componentele principale ale incintei: biserică, turn clopotniţă, turn Mitrofana, porţiunea de zid de apărare de lângă turnul clopotniţă.

Proiectul nostru elaborat în anul 2018 a fost structurat pe următoarele obiecte şi categorii de lucrări:
- Biserica “Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” refacere pardoseli interioare din piatră cu introducerea unui sistem de încălzire prin pardoseli, refacere tencuieli soclu, refacere uşa de acces faţadă vest, introducere canal de aerare pentru diminuarea umidităţii.
- Muzeu şi Paraclisul “Adormirii Maicii Domnului”: refacere învelitoare şi şarpantă, refacere finisaje pereţi şi bolţi, introducere canal de aerare, introducerea unui sistem de ventilaţie al beciurilor, amenajarea de grupuri sanitare, refacere pardoseli cu încălzire şi finisaj din cărămidă în muzeu şi paraclis, refacere pardoseli cu gresie în grupurile sanitare, refacere pardoseli cu pietriş în beciuri, refacere pardoseli din dulapi de stejar pe cursive, înlocuire ferestre şi uşi exterioare, închidere goluri de tragere cu sticlă laminată, înlocuire uşi exterioare, scări noi din lemn de stejar;
- Paraclisul “Sf. Nicolae”: revizuire învelitoare din cupru şi şarpantă, refacere finisaje pereţi şi bolţi cu excepţia zonelor cu pictură murală, refacere pardoseli cu încălzire şi finisaj din cărămidă în paraclis, executarea în beci a unei pardoseli din cărămidă de epocă cu şliţ de aerare perimetral, executarea unor pardoseli noi din dulapi de stejar, executarea unei scări noi din lemn de stejar, restaurare uşi exterioare din lemn de la parter, înlocuire ferestre, închidere goluri de tragere cu sticlă laminată;
- Turn clopotniţă şi zid incintă sud-vest refacere finisaje pereţi şi bolţi, executarea de pardoseli din cărămidă aşezate pe nisip, refacere podină din dulapi de la nivelul clopotelor, restaurare uşi şi poartă glisantă, înlocuire ferestre cu tâmplărie din lemn stratificat, reparare trepte de piatră de la scara în spiral;
- Amenajare incintă fortificată: refacere trotuare şi alei din dale de piatră, sistematizarea verticală a întregii incinte, cu asigurarea pantelor necesare pentru evacuarea apelor în exterior, amenajare de spaţii verzi.
Prin proiect s-a încercat punerea în valoare a celor două etape principale de evoluţie a monumentelor: etapa 1 (incinta iniţială 1602), etapa 2 (1822- 1825 refacere clădiri incintă), respectiv zidăriile din etapa 1 au fost finisate cu piatră aparentă rostuită în timp ce acelea din etapa 2 au fost finisate cu tencuieli pline de epocă pe bază de vas- nisip-câlţi. De asemenea, învelitorile clădirilor din etapa 1 au falţuri verticale în timp ce acelea din etapa 2 au falţuri orizontale dese culcate.
Climatizarea ansamblului a fost realizată printr-un sistem inovativ folosind o sursă energetică regenerabilă, geotermală, prin realizarea a 12 foraje adânci de 80 metri în sistem închis şi pompe de căldură apă- apă. Ansamblul a fost pus în valoare printr-un sistem de iluminat arhitectural, acesta, împreună cu microclimatul interior fiind integrate într-un sistem electronic activ de control de tip BMS.

Mănăstirea Secu este o mănăstire ortodoxă din România situată în localitatea Pipirig, comuna Vânători-Neamț, județul Neamț.

Mănăstirea Secu a fost construită în anul 1602 cu sprijinul lui Ioan Mogîldea (vornic) și lui Nestor Ureche, mare vornic al Țării de Jos, tatăl cunoscutului cronicar Grigore Ureche, pe locul unei mici sihăstrii numită „Schitul lui Zosim”, fondat la 1564.
În prezent este monument istoric cu codul NT-II-a-A-10735. (Wikipedia)

Mănăstirea Secu este o vatră monahală de intensă trăire duhovnicească a cărei vechime se ridică la aproape 500 de ani. In jurul anului 1500, pe domeniul feudal al Cetății Neamțului, pe valea Pîrîului Secu, se așează un grup de sihastri care vor întemeia mai apoi, în anul 1530, sub conducerea Ieroschimonahului Zosima, călugăr de la Mănăstirea Neamț, schitul cu același nume: Schitul lui Zosima.