Proiectul de consolidare, restaurare și reabilitare al Grand Hôtel du Boulevard din București
Pe 24 martie 2025 a fost redeschis oficial, după un amplu, complex și îndelungat poiect de consolidare, reabilitare, conservare, restaurare și reamenajare, Corinthia Grand Hôtel du Boulevard din București, monument istoric (construit între 1868 – 1873), creație a arhitectului Alexandru Hristea Orăscu (1817 – 1894). La acest complex proiect de restaurare a colaborat (2008-2013) și firma DUCT, condusă de restauratorul expert Iulian Olteanu - membru UNRMI.
Corinthia Grand Hôtel du Boulevard din București. Foto: Corinthia Group
Grand Hôtel du Boulevard din București
Una dintre clădirile emblematice ale Bucureştiului a fost redată vieţii oraşului. Este vorba despre Grand Hotel Boulevard, devenit Corinthia Grand Hotel du Boulevard Bucharest.
Jean Pierre MIFSUD, Director General, Corinthia Grand Hotel du Boulevard Bucharest: ”Clădirile pe care le alegem au toate o istorie în spate. Şi e una dintre cele mai frumoase caracteristici ale acestui hotel, a fost gândit, proiectat şi a funcționat ca şi hotel. De fapt, readucem la viaţă un loc cu totul special”.
Foto: Corinthia Group
Foto: Corinthia Group
Firma DUCT, membru UNRMI, a colaborat la restaurarea componentelor artistice
Clădirea Grand Hôtel du Boulevard este emblematică pentru Bucureştiul de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi reprezintă unul din rarele monumente semnate de arhitectul Alexandru Orăscu.
Grand Hotel du Boulevard este construit în stilul neoclasic german la comanda omului de afaceri Jaques Herdan, între anii 1868 – 1873, pe noul bulevard trasat în 1865. Pentru realizarea proiectului este solicitat arhitectul Alexandru Orăscu ale cărui idei urmau să răspundă multiplelor funcţiuni ale edificiului. La acestea se adaugă confort la standard înalt de pe care îl cerea beneficiarul, precum spaţiile comerciale şi cele de cazare, diferite spaţii pentru alimentaţie, toate la standard de lux. Aceste cerinţe au fost cu succes realizate de arhitect, adaptând principiile stilului neoclasic german, cu nevoile programului arhitectural caracteristice unei construcţii ce se dorea reprezentativă și capabilă să înnobileze un spaţiu esenţial al oraşului.
Intervențiile de restaurare-conservare realizate de firma DUCT s-au efectuat asupra componentelor artistice de pe fațade (elemente decorative și statui din ceramică).
(DUCT - Iulian Olteanu)
Foto: DUCT
GRAND HOTEL DU BOULEVARD BUCUREŞTI (1867)
Cod LMI B-II-m-A-18678
Proiect: Consolidare, reabilitare, conservare, restaurare și reamenajare
Proiectare: ATELIER NOU DE ARHITECTURA 22 BIROU DE PROIECTARE SRL BUCUREŞTI
- Arh. Roxana Pârvu, Arh. Cristian Pârvu
Proiectare structură: POPP & ASOCIATII SRL BUCUREŞTI
Restaurare stucatură şi ceramică monumentală: DUCT SRL BUCUREŞTI
- Olteanu Iulian Daniel, Director (Membru UNRMI
Constructori:
- NIRO INVESTMENT GROUP SRL BUCUREŞTI
- CREATIV CONSTRUCT TIM SRL BUCUREŞTI
Foto: Corinthia Group
DESCRIERE
Grand Hôtel du Boulevard este situat în centrul Bucureștiului, la intersecția străzilor Calea Victoriei și bulevardul Elisabeta.
Clădirea Grand Hotel du Boulevard este emblematică pentru Bucureştiul de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi reprezintă unul din rarele monumente semnate de arhitectul Alexandru Orăscu.
RESTAURARE
Niro Investment Group SRL a demarat în anul 2006 un amplu proiect de investiţii ce s-a concretizat în consolidarea, renovarea şi restaurarea acestei importante clădiri din centrul istoric al capitalei. Proiectul de investiţii, a cărui valoare a depăşit 66.000.000 RON, a fost finalizat în anul 2013, iar în prezent clădirea găzduieşte un modern centru de afaceri cu birouri, de clasa A.
Pentru acest imobil firma Popp & Asociatii SRL a efectuat o expertiză tehnică având scopul de a prezenta stadiul lucrărilor de consolidare şi de a stabili intervenţiile ce trebuiesc finalizate într-un timp cât mai scurt.
Intervenţiile de restaurare conservare asupra componentelor artistice de pe faţade (elemente decorative şi statui din ceramica) s-au efectuat de firma Duct SRL.
Firma Creativ Construct SRL a executat lucrări de reparaţii, pereţi de compartimentare, scafe (forme rigips mobilier), rigips, plafoane suspendate, finisaje, zugraveli, gresie şi faianţă, bizazza şi marmură, stucco veneţian, parchet.
ISTORIC
În 1865 omul de afaceri Jacques Herdan cumpără terenul și începe construcția unui hotel după planurile arhitectului Alexandru Orăscu.
Clădirea numită Hotel Herdan este inaugurată în 1871 (după alte surse hotelul a început să funcționeze din 1873) și avea la parter un restaurant franțuzesc și librăria Alcalay.
Începând cu 1877 hotelul se numește Grand Hôtel du Boulevard și este primul hotel bucureștean care a tras apă curentă. Hotelul este apreciat dar prețurile sunt mari - de exemplu, o cameră modestă costă 12 franci pe zi în 1877.
De-a lungul timpului, Grand Hôtel du Boulevard a găzduit săli de pictură, întruniri parlamentare, iar în saloane, după 1918, se organizează “Pour toi et pour moi”, un club de dans cunoscut în perioada respectivă.
Atentatul eșuat împotriva Regelui Carol al II-lea
În 1934, patru ofițeri pun la cale un atentat împotriva regelui Carol al II-lea. Aceștia se cazaseră la etajul al doilea al Hotelului Boulevard de pe Calea Victoriei, în camera 44, și au plănuit uciderea regelui în Noaptea de Înviere, în momentul în care alaiul regal urma să treacă pe sub balcoanele hotelului spre Dealul Mitropoliei.
Grupul complotiștilor devine în câteva săptămâni mult mai numeros. Este condus de controversatul Victor Precup, locotenent-colonel în Armată, nepot al lui Ștefan Cicio Pop.
Scopul acestora era, se pare, de a o elimina pe Elena Lupescu din preajma regelui. Planul prevedea ca Regele Carol şi Elena Lupescu să fie „răpiţi” în seara de 7 aprilie, pe când mergeau la slujba de Înviere de la Biserica Domniţa Bălaşa.
O parte a complotiştilor urma să lanseze petarde şi grenade ca să creeze o ambuscadă pe Calea Victoriei, apoi să deschidă focul de la ferestrele Hotelului Bulevard asupra convoiului regal.
În acelaşi timp, alți complotiști urmau să-i atace pe demnitarii aflaţi deja la biserică, în aşteptarea cortegiului regal.
Evenimentele planificate n-au mai avut loc. În dimineaţa zilei de sâmbătă, 7 aprilie, Mihail Moruzov, şeful Serviciului Secret al Marelui Stat Major, şi comisarul regal Romulus Hotineanu, cei care aflaseră planul atentatorilor și aveau probe clare despre intențiile acestora, au dat ordin să înceapă arestarea lor.
Se pare că planul a fost dat de gol de un subofițer, căruia unul dintre complotiști i-a cerut arme din depozitele militare.
Lista complotiștilor militari îi cuprindea pe: Victor Precup, locotenent-colonel, 45 de ani, Nicoară Vasile, maior Vânătorii de Munte, 40 de ani, Fleșariu Octavian, căpitan, 34 de ani, Mesaroș Ștefan, căpitan de jandarmerie, 36 de ani, Baciu Tiberiu, locotenent, 35 de ani, Gligor Marian, locotenent de infanterie, 32 de ani, Dordea Nicolae, sublocotenent, 26 de ani, Năstase Constantin, sublocotenent, 23 de ani. Complotiștii civili sunt: Fericean Eugen, Orban Iuliu, Mândruțiu Ilie, Penciu Teodor și Strâmbu Arsene. Grupul reușise să strângă arme, grenade, dinamită și pistoale.
Procesul împotriva atentatorilor de la Hotel Boulevard a început în 20 aprilie. Sentinţa a fost identică pentru toți cei inculpați: 10 ani de închisoare la Doftana - în plus, ofiţerii au fost retrogradaţi. În timp ce li se citea sentinţa, acuzaţii au strigat în cor: „Trăiască regele, trăiască adevărata armată română!”, „Jos Lupeasca!”.
Mai târziu, regimul de după război a naționalizat hotelul, la parterul acestuia deschizându-se Librăria Academiei, acolo unde fusese celebra Librărie Alcalay.
(Sursa: DOSARE SECRETE - Istorie și educație)
Coperta revistei IGLOO în care a fost publicat articolul
Grand Hôtel du Boulevard, București
Articol publicat în revista IGLOO
Text: Cristian Brăcăcescu
Foto: Şerban Bonciocat
La 1692, când Vodă Brâncoveanu tăia Podul Mogoşoaiei de-a curmezişul curţii Bălăcenilor, familie ostilă domnitorului, terenul aparţinea marelui ban Vintilă Corbeanu. De la urmaşii acestuia trece pe la mijlocul secolului al XVIII-lea în posesia familiei vel vornicului Grigore Băleanu, iar în 1865 este achiziţionat de Jaques Herdan, proprietarul fabricii de pâine de pe şoseaua Orhideelor. Construcţia hotelului, proiectat de Alexandru Orăscu, angajat din 1851 ca arhitect al statului în Direcţia Lucrărilor Publice, începe în anul 1869 şi durează câţiva ani buni, în paralel cu şantierul Academiei Sf. Sava, viitoarea Universitate (1857-1869). Cu aceste două lucrări, Alexandru Orăscu jalonează ampriza primului bulevard al capitalei.
În anul 1873, saloanele ample, bine luminate şi somptuos decorate ale hotelului recent inaugurat sunt desemnate să găzduiască o prestigioasă expoziţie cu picturi din colecţiile domnitorului Carol I, Mihail Kogălniceanu, Gh. Grigore Cantacuzino, Al. Odobescu, Cezar Bolliac, Theodor Aman, Carol Popp de Szathmary etc. Între pilaştri de marmură şi sub candelabre poleite puteau fi admirate lucrări de Lucas Cranach, Tiţian, Tintoretto, Watteau, Fragonnard. Recepţii diplomatice, dineuri de gală şi baluri simandicoase au învârtoşat faima stabilimentului. Înaintea primului Mare Război, restaurantul din sala de marmură era cel mai şic local bucureştean, iar în perioada interbelică tineretul high-life venea aici să exerseze noii paşi de foxtrot şi one-step într-un dichisit club de dans, numit „Pour toi et pour moi”.
Hotelul strălucea nu numai prin opulenţa decorului arhitectural, ci şi prin modernitatea tehnică: a fost primul hotel bucureştean dotat cu apă curentă în camere, iar după 1904 a fost echipat cu iluminat electric şi cu ascensor. Într-o vreme în care serviciile hoteliere nu erau etalonate cu stele, a fost gratulat cu medalii de aur la expoziţiile internaţionale de la Milano – în 1906 – şi de la Torino – în 1911. Interesant şi semnificativ pentru vocaţia sa internaţională e faptul că, până în 1937, hotelul, restaurantul şi cafeneaua au avut exclusiv manageri alogeni: John Muller, H. Horn, Fr. Schreiber, M. Bertola, S. Rosenthal.
De la bun început, clădirea situată la intersecţia principalelor artere ale capitalei, Podul Mogoşoaiei şi Bulevardul Academiei (numit din 1871 Bulevardul Elisabeta), a avut destinaţii multiple: hotel, localuri publice şi prăvălii. În timp, s-au adăugat şi altele: între 1941 şi 1944 a găzduit comandamentul trupelor germane din România, iar între 1950 şi 1974 a fost sediu ministerial. Actuala restaurare cumulează, într-o nouă configuraţie, aceste funcţiuni. Cazarea se regăseşte, parţial, la nivelul etajului IV. La etajele I, II şi III se găsesc birouri, săli de întrunire şi spaţii conexe – circulaţii, grupuri sanitare şi oficii. Păstrând amprenta funcţională anterioară – partiul în dublu tract şi nodurile de circulaţie verticală – prin eliminarea pereţilor dintre camerele de hotel au rezultat încăperi de dimensiuni diferenţiate, adecvate birourilor de tip de open-space.
Parterul etalează o gamă largă de funcţiuni, care beneficiază cu precădere de arsenalul decorativ, minuţios restaurat, ce conferă edificiului distincţie şi personalitate. Accesul oficial, din Bd. Elisabeta, se face printr-un larg vestibul, dotat cu garderobă şi punct de informare-control, care se deschide către holul central. Scara de onoare, cu trepte de marmură şi balustrada din fier forjat este componenta originară a holului, care a suferit în timp diverse modificări, mergând până la închiderea unor goluri. În partea opusă scării se află cafeneaua, care îşi păstrază configuraţia şi decorul concepute de Alexandru Orăscu: trei travee uşor inegale, cu coloane degajate şi pilaştri din stuco-marmură, scafe şi grinzi acoperite cu ciubuce şi medalioane din stuc policrom. Aceleaşi elemente neoclasice se regăsesc în salonul oval. Restaurarea lor, bazată pe analize stratigrafice şi probe de curăţare, a necesitat numeroase operaţiuni: eliminarea depunerilor şi a intervenţiilor anterioare, completări, chituiri, injectarea desprinderilor cu caseinat de calciu, reintegrare cromatică şi protejare cu verni semimat pe bază de paraloid.
Cel mai amplu şi mai spectaculos spaţiu interior este sala multifuncţională. Iniţial, o simplă curte interioară. În 1889 – anul inaugurării Turnului Eiffel – arhitectul Albert Galleron a acoperit-o cu o modernă structură metalică. În 1905 a fost amenajat salonul mare al restaurantului. Un imens plafon vitrat se reflectă în oglinzile veneţiene ce alternează cu vibraţiile stuco-marmurei din arcade. Stucaturi poleite cu foiţă de aur, candelabre de cristal, tacâmuri de argint, decolteuri cu diamanticale şi fracuri cu papioane neapărat albe completau ambianţa eclatantă. Dar şi vicisitudinile de care a avut parte salonul au fost pe măsură: ochiuri de geam s-au desprins din plafon, oglinzi înnegrite de timp au fost vopsite cu ulei, iar altele, sparte, au fost înlocuite cu panouri de lemn şi PAL travestit în marmură. Şi aici restauratorii au avut de lucru: refacerea stratului de argint, dizolvarea uleiului, înlocuirea vitrourilor şi a oglinzilor lipsă.
Dintre prăvăliile de la parter, numeroase şi schimbătoare precum negustoria, se remarca pe Calea Victoriei librăria lui Leon Alcalay, un meritoriu tipograf şi editor de carte românească şi universală. I-a urmat, după naţionalizarea din 1950 a imobilului, Librăria Academiei. În anii 1961-1963, lucrări de consolidare au mutilat acest spaţiu, ca şi pe cel dinspre bulevard, cu stâlpi şi grinzi din beton armat. Actuala restaurare prevede separarea funcţiunii principale de fluxul comercial, care dispune de accese proprii, din Calea Victoriei, pentru clienţi şi marfă, de spaţii de depozitare şi anexe. O altă intrare secundară, din str. Beldiman, e destinată aprovizionării şi personalului restaurantului.
Faţadele au păstrat intacte rigoarea neoclasică şi decorul copios, dar nu excesiv, impuse de autor. Registrele celor patru niveluri urmează o strictă gradaţie: la parter goluri mari, separate prin panouri cu bosaje proeminente; la primul etaj ferestre cu frontoane triunghiulare; la următorul, ferestrele au o simplă cornişă; la al treilea etaj, nici atât. Compoziţia e ferită de monotonie prin zona intrării, uşor decroşată, având la primele etaje balcoane cu o graţioasă feronerie, iar pe ultimul registru patru statui ceramice de mari dimensiuni, realizate la Viena, în cuptoare speciale. Neputând rezista timpului, intemperiilor şi poluării, au fost înlocuite cu replici, iar originalele conservate în interior. Mansarda iniţială, distrusă de un incendiu în 1887, a fost refăcută la restaurarea din 1976. Două cupole circulare şi una octogonală, cu lanternouri, încheie la colţuri silueta clădirii. Întreaga învelitoare e acoperită cu tablă de cupru.
Restaurarea faţadei a debutat cu laborioase decopertări şi investigaţii fizico-chimice. A fost identificat finisajul iniţial, un gri deschis, care acoperea unitar toate componentele: tencuieli, stucaturi, ornamente din teracotă. Elementele originare au fost curăţate şi s-au făcut mulaje pentru completarea lacunelor. Cele patru siluete feminine alegorice, precar ancorate de faţadă, au fost demontate şi restaurate. Din probitate metodologică au fost eliminate unele completări neavenite – braţe, drapaj, accesorii – realizate din materiale improprii şi într-o manieră stilistică diferită. A fost îndepărtat placajul de marmură al parterului, adăugat în 1976, revenindu-se la bosajele iniţiale din tencuială. Un aspect adesea ignorat, dar esenţial pentru orice restaurare, este cel al stucturii de rezistenţă. Puţine elemente ale construcţiei din 1873 mai pot fi luate în calcul: arce de cărămidă din subsol şi o parte din zidăria portantă. Plafoanele ce aveau grinzi din lemn sau metalice au fost înlocuite în 1974-1976 cu planşee şi grinzi din beton armat. Cu aceeaşi ocazie au fost restaurate numeroase elemente arhitecturale şi decorative şi s-a revenit la destinaţia iniţială a imobilului. Trebuie menţionat că această intervenţie, realizată de un colectiv al institutului Proiect Bucureşti, condus de arhitectul Nicolae Pruncu, a fost salutară pentru destinul monumentului. Pentru a aduce construcţia proiectată în 1879, cu distanţe de până la 5 m între planşee şi cu o planimetrie care la solicitări seismice generează torsiuni periculoase, la nivelul normativelor actuale au fost corelate diverse modalităţi. Demolarea unor pereţi despărţitori şi înlocuirea şapelor cimentice cu materiale mai uşoare a diminuat masa totală. S-au realizat stâlpi şi diafragme din beton armat, în special prin dublarea faţadelor, pe toată înălţimea clădirii. Au fost înlocuite şi suplimentate o serie de elemente structurale locale: buiandrugi, şpaleţi de zidărie, reazeme de grinzi. O dificultate suplimentară a rezultat din obligaţia asumată de a menaja decorul arhitectural omniprezent.
Reţelele de instalaţii, în bună parte deteriorate şi în totalitate depăşite moral, au fost integral înlocuite. S-au folosit pentru aceasta materiale şi echipamente provenind de la cei mai reputaţi producători europeni, dotarea tehnologică fiind un criteriu substanţial în evaluarea unui demers edilitar contemporan.
Timp de câteva decenii, Grand Hotel du Boulevard a fost nu numai un edificiu emblematic al Bucureştilor, ci şi un etalon de civilizaţie şi eleganţă. Acesta e capitalul de prestigiu pe care actuala restaurare îşi propune să-l resusciteze, la parametrii actuali de confort şi eficienţă.
Alexandru Hristea Orăscu (n. 30 iulie 1817, București – d. 16 decembrie 1894, București)
Arhitectul ALEXANDRU ORĂSCU (1817-1894)
Alexandru Hristea Orăscu (cunoscut mai ales ca Alexandru Orăscu, n. 30 iulie 1817, București – d. 16 decembrie 1894, București) a fost un arhitect, urbanist și profesor universitar român. Între 1885 - 1889 Orăscu a fost rector al Universității București, iar între 1890 - 1892 președintele Ligii Culturale. Este autorul Planului Orăscu al Bucureștilor.
În anii 1840, atunci când arhitectul catalan - român Xavier Villacrosse a fost numit arhitect șef al orașului, funcție pe care a îndeplinit-o între 1840 și 1848, adjunctul său a fost arhitectul Alexandru Hristea Orăscu. Ulterior, a participat la Revoluția de la 1848, respectiv a avut și o carieră de politician, iar în 1876 a fost ministru al Cultelor și Instrucțiunii publice. Între anii 1891 - 1894 a fost primul președinte al Societății Arhitecților Români.
Ca arhitect, a fost un promotor al clasicismului, după planurile sale fiind ridicate Universitatea din București (sediul vechi), Hotelul Carol din Constanța, Biserica Domnița Bălașa și Mitropolia Nouă din Iași. A realizat "planul Orăscu" al Bucureștilor, un proiect de sistematizare a orașului, în 1893.
Alexandru Orăscu, primul arhitect român modern, important, format în Germania în spiritul neoclasicismului arhitecților Karl Friedrich Schinkel și Leo von Klenze. Învață la Colegiul ”Sfântul Sava” din București (1833-1837) unde, în ultima clasă, se preda și arhitectura, astfel că la numai douăzeci de ani (1837) este numit ”Arhitecton ajutor al orașului București”.
Obține în 1840, diploma de inginer hotarnic din partea Eforiei spitalelor Principatului României, an în care pleacă la München și studiază la Școala de construcții (1840-1844). Își continuă studiile la Academia de arte frumoase din Berlin (diploma de arhitect, 1847). Întors în țară e numit profesor la Colegiul ”Sfântul Sava” și arhitect șef al orașului București (1848). Afirmându-se prestigios, devine profesor la Școala de inginerie (1851), la Facultatea de științe a noii Universități (1864) și conducătorul secției de arhitectură din cadrul Școlii de arte frumoase din București. Mai deține următoarele funcții: Ministrul Cultelor și Artelor (1876), Rectorul Universității din București (1885-1894), primul Președinte (1891-1894) al Societății Arhitecților români.
Lucrări proiectate:
- Vechea Universitate (1857-1869) din București.
- Grand Hôtel du Boulevard (1867), Calea Victoriei, București.
- Hotel ”Terminus” din Constanța (1882, devenit Hotel ”Carol” și, ulterior, sediul unor instituții de stat).
- Școală comercială la Ploiești.
- Biserica Domnița Bălașa din București (în colaborare cu arhitectul Carol Beniș, 1895).
- Termină noua Mitropolie din Iași (începută de Gheorghe Asachi și J. Freiwald).
- Actualul Cinema ”București” din București.
- Sistematizarea noului bulevard Pache Protopopescu (azi, Bulevardul Republicii) din București.
- A realizat "planul Orăscu" al Bucureștilor, un proiect de sistematizare a orașului, în anul 1893.
O stradă din București, aflată în cartierul Izvor, a purtat numele lui Alexandru Orăscu, până în 1984, când zona a fost demolată abuziv pentru proiectul "Casa Poporului".
Dicționar Universal al Arhitecților, de Paul Constantin. Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986
CONEXIUNI
Wikipedia - Grand Hôtel du Boulevard
https://ro.wikipedia.org/wiki/Grand_Hôtel_du_Boulevard
Revista IGLOO
https://www.igloo.ro/articole/grand-hotel-du-boulevard/
DUCT - Grand Hôtel du Boulevard
https://www.duct.ro/ro/restaurare-ceramica/hotel-bulevard_289.html
Dezvoltăm România - Sustenabilitate și lux în centrul Bucureștiului
https://www.youtube.com/watch?v=xVRqFj8sig0
Corinthia Grand Hôtel du Boulevard din București
https://www.corinthia.com/en-gb/bucharest/
Corinthia Group - Grand Hôtel du Boulevard Bucharest
https://corinthiagroup.com/property/corinthia-grand-hotel-du-boulevard-bucharest/
NIRO Investment Group - Corinthia Grand Hôtel du Boulevard
https://nirogroup.ro/project/grand-hotel-du-boulevard/
B365 - Corinthia Grand Hôtel du Boulevard și-a deschis porțile
https://b365.ro/video-hotelul-corinthia-din-bucuresti-si-a-deschis-portile-dupa-aproape-doua-decenii-in-care-a-fost-inchis-pentru-restaurare-cat-costa-o-noapte-de-cazare-si-ce-facilitati-are-560564/
B365 - Povestea Grand Hôtel du Boulevard
https://b365.ro/povestea-grand-hotel-du-boulevard-un-colt-plin-de-istorie-si-opulenta-din-miezul-bucurestiului-510155/
LIBERTATEA
https://www.libertatea.ro/stiri/hotel-corinthia-bucuresti-lux-cazare-preturi-5245419
