Biserica “Sfântul Nicolae” din Densuș - restaurare, consolidare și punere în valoare

Written By Toate articolele din secțiune

Biserica "Sfântul Nicolae” este un lăcaș de cult ortodox din localitatea Densuş, Judeţul Hunedoara, una dintre cele mai vechi biserici de rit bizantin din România, construită în secolul XIII. Din 1991 este pe lista de monumente propuse pentru a intra în patrimonial UNESCO. Nicolae Iorga a numit biserica "fără pereche în toată românimea". Biserica Sfântul Nicolae din Densuș a fost ridicată pe ruinele unei construcții din antichitate (sec. al IV-lea).

Biserica Sfântul Nicolae din Densuș; Foto: IDensus – Construcție de brand prin participarea comunității”

De plan pătrat (cca. 6 x 6 m), naosul este străpuns de un turn în jurul căruia se află un spațiu îngust acoperit cu o boltă de sprijin. Spre est se afla o adâncă absidă semicirculară, atât la interior cât și la exterior, având pe latura sudică un diaconicon de mari dimensiuni. Acoperișul întregii construcții este din plăci de piatră. Încăperi anexe au fost adăugate pe latura sudica în sec. XIV-XV. Construita din pietre romane fasonate aduse din ruinele Ulpia Traiana Sarmizegetusa din apropiere, biserica are o înfățișare ciudată, care nu ascunde însă amprentele stilistice ale romanticului târziu. Valoroasele fragmente de pictură murală, datând din 1443, opera unei echipe de maeștri în frunte cu Ștefan, unul din primii zugravi români cunoscuți, vădesc strânse legături stilistice cu picturile de epocă din Ţara Românească.

George Călinescu spunea despre lăcaşul de cult de la Densuş: "o biserică bizară, facută din marmuri şi coloane, culese de la Sarmizegetusa. Un mic stâlp din cei patru care susţin îngusta turlă e o stelă romană purtând numele lui Longinus. E o marmură cu o inscripţie elegantă, luminoasă, frumoasă precum o statuie. Ascunsă în umbra, abia luminată de cateva şuviţe de soare venind pe nişte ferestruici, aceasta face impresia unei opere divine furată de genii nocturne".

Biserica din Densuş a iscat numeroase controverse printre istorici. Aducând diferite argumente în susţinerea teoriilor, unii au afirmat că aici a fost mausoleul unui general roman, alţii că a fost un templu dedicat zeului războiului sau o biserică paleocreştină (chiar prima de pe teritoriul provinciei romane Dacia), ridicată în secolele IV - V. Construcţia a suferit modificări de-a lungul timpului, pentru a deveni biserică ortodoxă, cele mai importante fiind efectuate în a doua jumătate a secolului al XIII-lea.

Iată alte câteva din elementele care particularizează Biserica din Densuş: este cea mai veche biserica românească în care se mai ţin încă slujbe; elementele arhitectonice (coloane romane, leii de piatră de deasupra altarului, cărămizi cu inscripţii romane, pietre funerare etc.); altarul bisericii, situat pe direcţia sud, în timp ce toate bisericile ortodoxe au altarul spre est.

Din fericire, pentru acest monument deosebit s-au găsit resursele necesare pentru a fi restaurat.

Biserica Sfântul Nicolae din Densuș

Proiectul de restaurare, consolidare, punere în valoare Biserica “Sfântul Nicolae” din Densuș, Județul Hunedoara - una dintre cele mai vechi biserici de rit bizantin din România, construită în secolul XIII.
Cod LMI HD-II-m-A-03307

Echipa proiectului

Proiectare:
- ABRAL ART PRODUCT, Arh. Aurel Ioan Botez, Arh. Andreea Vasilică,
T. Arh. Dumitru Bucur
- Consilieri: Arh. Liviu Brătuleanu, Pictor Sergiu Petrescu
- Structura: Ing. Laurenţiu Spoială†
- Instalaţii: Ing. Florin Bălan, Ing. Constantin Bălan, Ing. Ioan Mareş

Cercetare şi investigaţii
- Topografice - Ing. Ion Vlădeanu
- Geotehnice - Ing. Emil Botez
- Istorice şi de arhitectură - Dr. Suzana Heitel-More
- Arheologie - Dr. Adrian Andrei Rusu
- Iconografice şi stilistice - Dr. Ecaterina Cincheză-Buculei
- Constructor - CASTRUM TIM, Ing. Vasile Gherman, Ing. Doru Rogobete
- Analize chimice şi stratigrafice pentru pictura murală, Investigator: Muzeul Judeţean de Ştinţele Naturii Prahova, Laboratorul de investigaţii chimice, biologice şi mineralogice pentru monumente istoric - Dir.general Dr. Emilia Iancu / Şef laborator Dr. Ing. Magdalena Banu
- Colectiv analize laborator - Chimist Maria Boaru, Ing. C. Dumitrescu, Cristina Cristea, Operator chimist Alina Eparu

RESTAURARE

Cercetarea picturii murale a fost orientată spre determinarea compoziţiei pigmenţilor, lianţilor şi mortarelor suport din câteva zone reprezentative ale monumentului, precum şi a intervenţiilor asupra acesteia. Analiza stratului suport a pus în evidenţă diferenţe între compoziţia probelor prelevate din naos, altar şi pridvor şi cele pozate pe stâlpi sau în paraclis, datorate probabil schimbării meşterilor care le-au executat. Analizele chimice ale picturii originale au evidenţiat utilizarea cu precădere a pigmenţilor ocru galben, ocru galben+cinabru (pentru portocaliu), roşu+cinabru (pentru roşu intens), roşu+cărbune de lemn (pentru roşu închis, brun roşcat), alb de var+cărbune de lemn (pentru albastru), acetat de cupru+alb de var (pentru verde deschis), umbră (pentru maron), miniu (pentru roşu portocaliu). Analiza stratigrafiei la microscop a evidenţiat unele zone de repictări. Prin analiza sărurilor prezente în altar s-au identificat azotaţi, cloruri şi sulfaţi. Rezultatele analizelor s-au corelat cu datele cunoscute din bibliografia monumentului şi s-au lansat ipoteze privind etapele de realizare a picturii, şi implicit ale unei părţi de zidărie din construcţia edificiului.
(Sursa: “Catalog Expoziţie UNRMI”, editat cu ocazia Congresului Naţional al Patrimoniului arhitectural 2015 – “De la arhitectură la patrimoniul construit -100 de ani ... şi mai departe”, Palatul Cotroceni Bucureşti, 24-25.09.2015)

Uimitoarea biserică din Densuș

Articol publicat în revista igloo #210 / rural-actual / octombrie – noiembrie 2022
Test: Cristian Brăcăcescu / 29.03.2023

Asemenea unui sportiv medaliat la toate probele unei competiții, lăcașul din Densuș, evaluat după felurite criterii, cumulează punctaje maxime: este unul dintre cele mai vechi monumente care și-au păstrat substanța și destinația; sistemul constructiv și inserția de vestigii antice au valoare de unicat; în ciuda suprafeței reduse, proporțiile și dezvoltarea pe verticală îi conferă monumentalitate. Haloul de incertitudine din jurul datării și al ctitorilor exercită o atracție suplimentară și irepresibilă.
În lipsa unor dovezi categorice, asupra datei de construire s-au emis multe ipoteze, judicioase sau fanteziste, alimentate printre alte motive, și de faptul că nu s-au găsit monumente similare, cu care să poată fi asociat cronologic. Voi îndrăzni să mai adaug o verigă șiragului de ipoteze, în lumina unei descoperiri arheologice relativ recente. În 2011, dr. arhg. Daniela Marcu Istrate a cercetat și prezentat cu deosebită acribie fundația unei biserici descoperite la Alba-Iulia, în fața catedralei romano-catolice.
Examinarea planului reconstituit atestă un sistem constructiv similar cu cel de la Densuș: spațiile dintre stâlpi (a) sunt mai mici decât cele dintre stâlpi și pereți (b, c și d); robuști, aglomerați în centrul navei și  plasați la distanțe inegale față de ziduri, stâlpii erau destinați mai degrabă preluării unei încărcări verticale — specifică turlei — decât împingerilor laterale produse de o cupolă sau de un sistem bazilical.
Construită pe la jumătatea sec. al X-lea, biserica de rit bizantin din Alba-Iulia a fost demolată după circa un secol și înlocuită cu prima fază a catedralei Sfântul Mihail. Acesta e intervalul în care a funcționat ca prim lăcaș al celui mai însemnat oraș din zonă și ca posibil model de urmat. Compatibilă cu toate informațiile certe de care dispunem, construirea bisericii din Densuș în interiorul acestei perioade constituie o ipoteză plauzibilă. Doar dacă nu cumva un al treilea edificiu similar — care nu s-a păstrat — să fi fost prototipul celor două biserici înrudite.
La Densuș, aspectul cel mai frapant este folosirea abundentă, ingenioasă și cu detașare stilistică a elementelor litice extrase din ruinele capitalei romane Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Stâlpii din naos sunt compuși din câte două altare votive — piedestal și coloană. La intrare, sub icoana de hram, o piatră tombală e folosită ca buiandrug. Patru secțiuni de canal, circulare, luminează bolțile naosului. Lespezi funerare și blocuri de piatră fasonată dau consistență și grandoare paramentului. Capitelul de pe un colț al turlei și cei doi lei tolăniți pe acoperișul absidei au fost aleși pentru calitățile lor estetice. Tot rol decorativ au și coloanele adosate drept contraforți, dar care nu fac corp comun cu zidăria.
Ridicat foarte probabil ca paraclis al unei curți cneziale, edificiul a fost ulterior extins, pentru a servi ca biserică parohială. I s-a adăugat mai întâi o galerie pe latura de sud, apoi a fost prelungit spre vest cu un pronaos. Ambele anexe au fost restaurate în stare de ruină, pentru a lăsa libere fațadele originare. Fresca a fost executată (sau poate refăcută ?) în anul 1443, de trei meșteri zugravi cu formații și priceperi diferite. Starostele lor și-a înscris numele, în slavonă, sub fereastra de sud a absidei: A pictat Ștefan… E autorul scenelor din altar (Maica Domnului Platytera, pruncul Isus, sfinți arhierei şi diaconi) și al primelor două registre din naos (sfinți taumaturgi, sfinți militari, martiri și mucenițe).
Pe stâlpii naosului, cu o simplitate și forță de expresie proprii artei naive, sunt înfățișați: o imagine alegorică a Sfintei Treimi, Sfânta Marina, martelând diavolul; Sfântul Bartolomeu, cel jupuit de viu, cu pielea ecorșată pusă pe umăr. Tâmpla de lemn, zugrăvită în 1789 de popa Simeon din Pitești (iscălit românește, cu litere chirilice), înlocuiește un iconostas mai vechi, cu numai două uși, fapt atestat de masa altarului, plasată lateral față de axul absidei.
Pe lângă acumulările inerente de praf și de fum, în zonele afectate de igrasie se formaseră pelicule de săruri minerale. Toate aceste depuneri ce obturau fresca au fost eliminate prin metode mecanice și chimice. Consolidarea pigmenților pe suportul de tencuială și a tencuielii pe zidărie au constituit operații delicate și în același timp dificile.
Campanii de restaurare s-au făcut în repetate rânduri, după ce biserica din Densuș a fost înregistrată în 1870 ca monument istoric. La anul 1890, arhitectul Möller István, adept al restaurării stilistice promovate de Viollet-le-Duc, a modificat acoperișul turlei, care se termina la nivelul pinioanelor triunghiulare, adăugându-i un coif piramidal, ca la bisericile din Sântămărie-Orlea și Strei. În perioada 1960-1962, Direcția Monumentelor Istorice a consolidat bolţile și zidurile ruinate, a refăcut pardoselile și a înlocuit cu lespezi învelitoarea din țigle. Lucrările au fost dirijate de arh. Eugen Chefneux. După numai patru decenii, degradări alarmante au impus o nouă intervenție, inițiată în 1999 prin cercetari arheologice și de istoria artei, analize fizice, chimice şi biologice, determinări termografice și hidrologice. Pentru stoparea proceselor nocive s-au realizat o rigolă și un dren pe laturile de nord și de vest, iar biserica a fost protejată printr-o construcție provizorie.
Ca lucrări de consolidare s-au făcut subzidiri la ruina pronaosului, țeseri de zidărie și injectări cu mortar. Reparațiile, rostuirile și tencuielile făcute cu ciment au fost înlocuite cu materiale adecvate zidăriei vechi, cu indice de elasticitate ridicat și permeabile la vapori. Piatra expusă intemperiilor, și mai ales lespezile acoperișului, a fost curățată prin spălare, periere și biocidare și apoi impregnată cu o peliculă transparentă. Coama zidurilor păstrate ca ruină a fost protejată cu o șapă armată cu fibră de sticlă. Pavimentul interior și trotuarele au fost refăcute, cu dalaj și cu piatră de râu. Rigolele aleilor și sistematizarea verticală a curții au completat sistemul de scurgere a apelor meteorice.
Unii cititori ar putea obiecta că acest inventar de studii, analize și lucrări este excesiv și prea puțin interesant; dar numai așa se pot aprecia pe deplin volumul, complexitatea și meticulozitatea lucrărilor efectuate la Densuș, calități confirmate prin diplomele și premiile acordate de Ministerul Culturii, Comisia Națională a Monumentelor Istorice și Institutul Național al Patrimoniului.

Proiectul “IDensus – Construcție de brand prin participarea comunității”

Într-un proiect inedit, densușienii au hotărât să își înnoiască imaginea. Locuitorii au lucrat împreună cu specialiștii la strategia de brand a comunei lor, cu o viziune pe termen lung.

Comuna Densuș este „pământ cu rădăcini în cer”. La această concluzie au ajuns specialiștii în brand de localitate implicați în proiect, după ce un studiu sociologic a relevat că valorile comunității precum credința și respectul pentru pământ sunt oglindite de patrimoniul natural și cultural al comunei.

Comunitatea și-a definit valorile, misiunea și ambițiile pentru următorii 10 ani: densușienii și-au propus să își transforme comuna într-o destinație recunoscută și apreciată pentru „turismul fără grabă” care conectează rădăcinile cu spiritualitatea, pământul cu cerul.

Identitatea vizuală a comunei are în centru biserica monument istoric din satul Densuș care unește pământul cu cerul. „Acest brand are ca scop conectarea deopotrivă a locuitorilor și vizitatorilor la rădăcinile lor și redescoperirea poveștii Pământului și a Cerului prin valorile unice ale comunei Densuș. În pământ avem siturile cu urme preistorice ale vulcanilor și ale mării de pe vremea dinozaurilor și spre cer se ridică bisericile – monumente istorice din această comună.” declară Alina Ciobanu, președintele Asociației Drag de Hateg.

Totul s-a desfășurat în cadrul proiectului „IDensus – Construcție de brand prin participarea comunității”. Proiectul a fost implementat de Asociația Drag de Hațeg, în parteneriat cu Asociația de Turism Retezat și Primăria comunei Densuș..

Proiectul “IDensus – Construcție de brand prin participarea comunității”, cod SIPOCA 1035 /MySMIS2014+ 151186, s-a derulat în perioada 01 septembrie 2022 – 30 aprilie 2023 sub administrarea Asociației Drag de Hațeg și a fost cofinanțat din Fondul Social European (FSE), prin Programul Operațional Capacitate Administrativă (POCA) 2014 – 2020.

Valoarea totală a proiectului este de 416.116,73 lei, din care AM POCA s-a angajat să acorde o finanțare nerambursabilă de maxim 407.794,40 lei), echivalentă cu maximum 98% din valoarea eligibilă a cheltuielilor efectuate de beneficiar, valoarea eligibilă nerambursabilă din Fondul Social European (FSE) fiind de 346.625,23 lei.

Obiectivul general al proiectului/Scopul proiectului îl reprezintă Creșterea capacității Asociației Drag de Hațeg si a Asociației de Turism Retezat de a se implica în formularea și promovarea dezvoltării în comuna Densuș.

Rezultatul așteptat al programului face referire la capacitatea crescută a ONG-urilor și partenerilor sociali de a se implica în formularea și promovarea dezvoltării la nivel local.

Rezultatele finale în urma implementării proiectului sunt următoarele:

1. 20 persoane participante la programul de instruire din care min 80% certificate în domeniul brandingului de localitate.

2. Consiliu de Dezvoltare Locala constituit cu reprezentativitate la nivelul comunei Densuș, ca organism de consultare, elaborare, dezvoltare și monitorizare a strategiei de brand local.

3. Un raport de cercetare calitativă și cantitativă asupra locuitorilor și vizitatorilor comunei Densuș, pentru fundamentarea strategiei de brand.

4. Un mecanism creat de implicare a cetățenilor în susținerea și promovarea strategiei de brand. 5. Un document strategic identitate de brand Densuș (strategie și identitate vizuală).

Toate articolele din secțiune
Previous

Reabilitarea și promovarea identității culturale și istorice a Pieței Cetății și a Turnului Ștefan din Baia Mare
Next

Restaurare Cinematograful “Flacăra” din orașul Turnu Măgurele