In Memoriam: Inginer Laurențiu-Tudor Spoială

MOTTO

"Ingineria structurilor este arta de a modela materiale a căror comportare nu o înțelegem pe deplin, în forme pe care nu le putem analiza cu precizie, astfel încât să reziste unor solicitări pe care le putem evalua doar aproximativ, într-un mod în care publicul larg să nu-și poată da seama de amploarea neștiinței noastre".

(Prof. J. Dykes)

Cu ocazia numărului Revistei UNRMI STATUS QUO din anul 2021 am considerat oportun să vă dezvălui câte ceva din activitatea, cât și din preocupările colaterale ale tatălui meu, inginerul Laurențiu-Tudor Spoială, pe care cunoscuții și apropiații colaboratori îl numeau Dorel. Nu știu de unde a aparut numele de Dorel, prin care sunt desemnați în ultima vreme, în mod peiorativ, cei mai proști dintre lucrătorii în construcții, dar sigur ar fi găsit cu umor o legătură cu aptitudinile sale în materie de îndemânare practică!

Spre deosebire de îndemânarea artistică și practică deosebită a soției sale, el declara adesea "degetele mele de la mâini sunt identice cu cele de la picioare".
 Voi începe prin a prezenta un Curriculum Vitae, așa cum l-a scris el în anul 2006, care dezvăluie o activitate bogată, prezentată cu modestie - noi, cei de azi, nu mai suntem în stare să avem un astfel de palmares, din punct de vedere al numărului de programe, al dimensiunilor lor, importanței și tehnicii construite.

CURRICULUM VITAE

• Nume: SPOIALĂ

• Prenume: LAURENȚIU-TUDOR

• 
Prenumele tatălui: Lascăr (Spoială)

• Prenumele mamei: Valeria (fostă Țigoi)


• Data nașterii: 10.08.1926, Deva

• Data decesului: 18.04.2014, București

• Profesia: inginer principal gr. I


• Decorații: 1968 - Ordinul Muncii, cls. III
 / 1955 - Meritul cultural în grad de ofițer

  STUDII


• 1945-1950 - Institutul de Construcții București


• 1937-1945 - Liceul „B.P. Hașdeu” din Chișinău
 și Colegiul Național “Sf. Sava” din București


• 1933-1937 - Școala Primară din Chișinău

ACTIVITATE PROFESIONALĂ

• 1990-2006 - expert atestat al Ministerului Culturii, membru al Secțiunii Tehnice de Arhitectură, Inginerie și Arheologie din cadrul Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice; colaborator permanent al unor firme de restaurare din România

• 1990-1994 - diriginte de șantier în cadrul proiectului de restaurare al Palatului Cantacuzino – Casa Enescu, Calea Victoriei, București 1987-1990 - pensionar, reangajat la ISLGC
1982-1986 - consilier, inginer proiectant gr. I, ROMPROIECT 1970-1974 - inginer proiectant detașat la ARCOM – filiala Berlin și la firma germană System-Bau Freiburg

• 1965-1972 - asistent la Facultatea de Construcții București,
Catedra Construcții Civile (cu jumătate de normă)
1949-1982 - inginer proiectant, ulterior șef colectiv, ulterior șef atelier, ulterior consilier în cadrul institutului de proiectare ISLGC (cu denumiri anterioare: IPC, ISPROR, ICSOR, ISART, ISCAS, ISLGC)

LUCRĂRI IMPORTANTE

Teatre


• 1958-1983 - Teatrul din Arad, restaurare, consolidarea edificiului distrus prin incendiu

• 1981-1983 - Teatrul din Buzău, amenajare radicală a sălii de festivități a Școlii normale din Buzău-Crâng
1981-1983 - Teatrul din Focșani, expertiză
1966-1969 - Casele de Cultură din Sibiu și Buzău, clădiri noi

• 1982-1983 - Cinematograf Buzău;

Muzee

• 1956-1960 - Muzeul Banatului din Timișoara (Palatul Huniade), proiect consolidare
1958-1962 - Muzeul Republicii din București, aripa Ateneu, refacere după bombardamentele din 1944

• 1977-1978 - Muzeul de Istorie din Craiova, consolidare după cutremurul din 1977

• 
Hoteluri, sanatorii
1970-1972 - Hotelul Arcașul, Suceava; Hotelul central din Satu Mare

• 1975-1977 - două sanatorii P+10, Vatra Dornei

• 1982 - proiect tip hotel
1973-1974 - Sanatorii Sinnighofen (Bad Krofingen – Germania)

• 1978 - Hotel București, Craiova

  Complexe spitalicești


• 1965 -1970 - Spital 1000 paturi, Galați, P+12


• 1961- Spital Onești - primul spital cu diafragme de beton din România (dr. arh. Mihai Enescu)

• 
1965 - Spital 600 paturi Suceava


• 1966 - Spital 1000 paturi Baia Mare


• 1966 - Spital 300 paturi Caransebeș


• 1970 - Spital 600 paturi Pitești

• 
1978 - Spital 250 paturi, Zimnicea


• 1975 - Spital 200 paturi, Scornicești


• 1972 - Spital 200 paturi Moinești - primul spital cu fațadă prefabricată din România


• 1968 - Spitalul Fundeni, 600 paturi (arh. Emilian Machedon)

• 1965-1975 - Spitalul oncologic Cluj (arh. Rodica Vrancu)


• 1966 - proiecte tip de spital de 300 locuri
1978 - proiecte tip de spital de 300 locuri


• 1966 - proiecte tip de policlinică

Complexe locuințe multietajate

• 1960-1963 - Valea Jiului, blocuri înalte și joase de locuințe, cu centrale termice și diverse alte amenajări (Lupeni, Petroșani centru, Aeroport)

• 1977 - Faleza Tulcea (arh. Leon Strulovici)


• 1958 - Mangalia, centru

• 1978 - Slatina, centru


• 1982 - Buzău, centru - un mare număr de proiecte
tip de locuință, cămine

  Lucrări în străinătate


• 1970 -1973 - locuințe Berlin; locuințe Freiburg; locuințe Lorrach(pentru prima dată calculul seismic în landul Baden-Württemberg)

• 1976 -1983 - Banca Industrială Tripoli (18 etaje, 12 m deschidere pe radier)


• 1983 -Teatrul Al Fatah
1982 - Teatrul-cinema, Al Zahra, consolidare


• 1975 - Blocuri înalte cartier Aeroport - Tripoli


• 1982 - blocuri tip locuințe


• 1985 - Irak, elemente prefabricate pentru complexul Saad 24, ITPIC

• 1986 - blocuri de locuințe, Krivoirog - Ucraina

  Clădiri școlare


• 1950 - extinderea clădirii ASE București, restaurare-consolidare

• 1970-1972 - școli prefabricate (Arad, Bacău)

  Construcții industriale

• 
1970-1972 - garaje ONT București; depozite Onești; stația service Dacia Bacău; diverse centrale termice de cartier

  Consolidări monumente istorice


• 1954 - Clisiarnița Mânăstirii Moldovița (arh. Ștefan Balș, arh. Dan Corneliu)

• 
1955 - Mânăstirea Gura Motrului


• 1956 - Mânăstirea "Dintr-un Lemn"


• 1953 - Casa veche din Herești (arh. Eugenia Greceanu)


• 1964 - Casa episcopală, paraclis și corp principal Episcopia Râmnicului (arh. Mihai Enescu)


• 1990 - Biserica Similea, Bârlad


• 1953 - Turn înclinat Lechința, Biserica Evanghelică

Biserici noi

• 1990 - Lisaura, Suceava;

• 1990 - Plăvălari, Suceava

Consolidări, expertize, proiecte de execuție

• cca. 20 imobile în Centrul istoric București
 (str. Bărăției nr. 50, arh. Aurel Botez)


• 2000-2003 - Castel Bethlen-Criș (arh. Corneliu Constantin); Castelul Huniazilor-Hunedoara; Palatul Bursei din București (arh. Constanta Carp)


• 1994-1998 - Așezămintele Brătianu, Spitalul Carol Davila, Liceul Vlahuță, București


• 2000-2006 - Mânăstirea Zamca, Casa de Cultură Câmpulung-Muscel, Hotel Govora


• 2004-2010 - Biserici: Colțea, Ribița, Sf. Nicolae-Hunedoara, Vălenii de Munte, Arnota, Dedulești, Bălteni, Drăghiești, Frunzănești

  Consolidări și expertize


• 1977 - expertiză și proiecte de intervenții rapide


• 1978 - consolidare Ministerul Comerțului, București


• 1977-1986 - Spitalul Fundeni, București


• 1977 - bloc str. Maria Rosetti nr. 36, București


• 1990 - centru comercial Țiglina


• 1987 - expertize pentru obiective culturale Focșani

  
Cataloage tip


• 1972 - catalogul de detalii tip de consolidarea elementelor din structurile de beton armat avariate pentru El Asnam (Algeria), colaborare cu prof. Călin


• 1975 - caiet de prescripții constructive comparate după diverse norme de B.A. – caiet de lucru

  Studii și practici


• 1972 - studii pentru construcții fundate în zone de exploatări miniere - colaborare INCERC


• 1981 - studiu la zi a calculelor la forța tăietoare la grinzi de beton armat • normativ pentru beton armat, P58-70
 • normative străine – DIN, CP110

• 
Participare la diverse simpozioane, printre care cel de la Iași, “Monumentul - Tradiție și Viitor”. 


• Am prezentat diverse referate, care apoi au fost publicate, privitoare la problemele de consolidare ale Monumentelor Istorice.

Ing. Laurențiu-Tudor Spoială, Mai 2006

******

Născut la 10 august 1926, Dorel - cum îi spuneau cei apropiați - a fost fiul magistratului Lascăr Spoială, judecător la Înalta Curte de Justiție și al Valeriei Spoială, născută Țigoiu, casnică, crescută la "Școala Notre Dame de Sion" din Brăila.

În direcționarea lui spre cariera de inginer a contat Ion (Ionel) Țigoi, vărul primar al mamei sale și antreprenor cu experiență, care l-ar fi cooptat ca partener în antrepriza după cel de-al Doilea Război Mondial, daca i-ar fi permis vremurile.

În vara anului 1947, antrepriza Ion Z. Țigoi realiza drumul dintre Pucioasa și Sinaia prin Pasul Păduchiosu. Astfel, tânărul student Dorel Spoială, angajatul antreprizei, se implică în acest șantier într-o perioadă greu încercată, cunoscută ca Foametea din anul 1946-1947. Vremurile erau grele, iar tinerii studenți își caștigau existența pentru a-și degreva familiile de povara întreținerii.

"Păduchiosul 12-IX-1947
Dragii mei, Am primit cele 2 c.p. și scrisoarea de la voi și vă mulțumesc din suflet pt. că aveți mereu grije de mine. Îmi scrieți că sunteți îngrijorați de mine. Vă mărturisesc că și eu sunt îngrijorat de voi. Căci eu greu am dus-o până acum. Hopul l-am trecut. Și în orice caz chiar, dacă n'am mai găsi nimic de mâncare, pădurea-i lângă noi, ne ducem și culegem mânătărci. Azi a fost Ionel pe aici. Noi în îl așteptam mâine, altfel n'ar fi plecat cu mâna goală spre voi.
Cum șantierul are lucrul f. redus umblu după brânză pt. toți. Evident nu vă voiu uita nici pe voi.
Eu mai rămân încă pe loc. La Buc. voi veni la deschiderea școlii și - evident - pt. examene. Așa fiind tata să-mi scoată de unde o ști un carnet cu 50% reducere pe C.F.R.
Mă întrebați ce rechizită să-mi cumpărați. Dacă găsiți, - hârtie de scris - eventual caiete (dar numai format mare - format mic n'am ce face cu ele). Îl rog pe tata să dea un telefon la 5.89.78 - casa Popescu - și să ceară să vorbească cu Mircea Soare. Să-l întrebe ce cursuri pt. anul III au mai apărut și în general, ce cursuri noi și care m'ar interesa se găsesc la librărie.

Pt. anul III – am cumpărate următoarele cursuri: Rezistența materialelor, Hidraulica de Costea Mateescu.
La librăria "Gorjanul" din P-ța Buzești exista Hidraulica de Dorin Pavel. Primul volum l-am cumpărat eu. Îl rog pe tata să-mi cumpere vol. III care se găsește și eventual și vol II.

Tot la "Gorjanul" se găsea "Curs de poduri" de A. Caracostea precum și "Exemple de calcul de poduri", de același autor.
Să mi le cumpere pe amândouă.

Era vorba că apare "cursul de Beton Armat" de Hanganul. Dacă a apărut deasemeni să mi-o cumpere, dar cursul, nu cartea "Betonul Armat" de acelaș autor pe care o am și eu (spre a nu mă trezi cu 2 exemplare îl rog pe tata să se uite jos în bibliotecă și să vadă ce exemplar am eu - e o carte albastră). Să mai caute "Căi Ferate" de Stratilescu - tot la "Gorjanu".
Pt. anul III eu mai am: C-ții Metalice de Victor Popescu primele 60 pag. din "Fundații" de Beleș. Să treacă tata pe la portar (tot la portar poate găsi caiete format mare din care să-mi cumpere vreo 6 bucăți) și să întrebe dacă n'a apărut și restul.
Evident toate astea în măsura în care dispuneți de bani, măsură, pe care eu nu vi-o cunosc. În orice caz puteți folosi fondul de 150 lei pe care-l am la voi.
Mie să nu-mi purtați de grije. Am absolut tot ce-mi trebue și în orice caz din p. de vedere alimentar o duc cu mult mai
bine decât voi. Pe aici a fost frig acum 2 săptămâni. Am binecuvântat-o mult pe mama pt. că mi-a trimis paltonul. Acum însă s'a făcut cald. Atmosfera e de vară.

Vești bune. Duminică voiu face o excursie pe munte. O aștept cu nerăbdare căci n'an mai fost de mult. Regret f. mult că nu știu niciodată, când vine Ionel (Țigoiu) ca să pot trimete mânătărci sau carne (așa ceva se mai găsește din când în când pe aci). Singurul lucru pe care vi l'aș putea trimete este brânza, dar cu țârâita n'o dă nimeni așa încât vă voiu trimete o cantitate mai mare.

Cam asta e tot ce am să vă spun. Viața și-a reluat cursul ei obișnuit, iar eu - mulțumesc lui Dzeu - am cam terminat cu umblatul după făină și mălai. Azi ne-a adus Ionel mălai nou. Își face impresia că e aur. Ajunsese un ideal nerealizabil, o himeră după care Dl. St. Ing. Laurențiu Spoială a făcut câteva sute de km pe jos, repartizate cam la 30-40 km zilnic. Acum m'am liniștit și eu și nu regret că i-am făcut. M'am oțelit mult și am învățat multe din școala vieții. Acest șantier a fost o piatră de încercare pt. nervii mei și mă puteți felicita că am trecut bine prin examen. Ba aș putea adăuga că nu numai că m'am lăsat doborât de evenimente, dar am reușit să domolesc și nervii altora. Eu și agent liniștitor! Săptămâna asta m'am odihnit. Săptămâna viitoare va fi acelaș lucru, șantierul fiind f. puțin activ.

Am profitat de acest fapt și am mai învățat la cursurile la care am de dat examene. Repet, mă înscrieți la C-ții Civile și Tehnologie.

Imediat ce aflați vreo nouă amânare de examene vă rog să mi-o comunicați. Până atunci vă doresc tot binele și vă urez să aveți ce mânca.

Vă sărută pe toți, Dorel.
P.S. sunt sănătos tun. Aerul de munte îmi face f. bine. Azi sper că vine Ionel.
Trimet: 2 prosoape, 3 cămăși, 2 cămăși de vară, haina albastră, 2 kg. carne vacă
Mai îmi trebuie: ciorapi (3 sferturi în special), ciorapi de lână, 2 cămăși de iarnă, 1 pijama iarnă.

Comunicați-mi dacă nu s'au amânat examenele. Altminteri sâmbătă 27 - vin în Buc. Tata să-mi scoată reducerea pe C.F.R."

În anul 1949, după terminarea "Facultății Construcții Civile și Industriale", secția "Construcții Civile și Industriale" de la "Institutul de Construcții București" și în urma Comisiei pentru Examenul de Stat din sesiunea iunie 1953, a fost declarat inginer constructor.

Angajat în 1949 la IPC, ulterior ISPROR, începe să proiecteze imediat lucrări de mare anvergură, cum de altfel arată CV-ul său.

O latură mai puțin cunoscută a fost aplecarea sa spre artă, muzică, teatru.
Așa a apărut în perioada stalinistă a anilor 1952-1953 preocuparea tinerilor proiectanți, angajati în unul dintre cele mai mari institute din țară, pentru formarea unei echipe de teatru de amatori, activitate care să mai șteargă din amarăciunea vremurilor postbelice și să canalizeze umorul și energia lor în artă. Un album cu fotografii din care voi desconspira doar o singura fotografie arată o scenă din "D’ale Carnavalului" de I.L. Caragiale, în care Dorel Spoială apare în rolul lui Iordache, calfă, la Nae Girimea, frizer şi subchirurg (arh. Toni Dâmboianu) și (Viorica Coman), regizor Rodica Aznavorian-Gheorghiu.

"A fost rezultatul unei stări sufletești aproape identice la toți cei care au jucat în piesă: năzuința de a scoate din anonimat cateva ceasuri dintr-o existență, în care fiecare zi seamănă cu celelalte. Până la urmă această năzuință s-a ridicat la cca 2000 ore de muncă!"

În anul 1993 scria, în ideea realizării unor memorii:


"1. Nu mai fac parte dintr-un atelier de proiectare așa că mi-e greu să-mi adun materialele pentru o cât de sumară expunere a vreunui proiect. M-am decis deci să trec sumar prin mai multe lucrări și etape pe care le-am parcurs.
2. De la începutul carierei am avut parte de consolidări care m-au urmărit tot timpul. Eu fiind un detailist, m-am pretat ușor.

2.1. Prima mea lucrare (1950) a fost consolidarea unui pavilion din ISEP cu Radu Agent. Aveam de transformat în foyere bolți săli de seminar pe un coridor central. Clădirea fusese cămășuită după cutremurul din 1940, dimensiunile de stalpi și grinzi erau monstuoase și mai aveam de adăugat o travee. Am înnădit traveea bună, dar nu pe stâlpul existent, ci pe sfertul deschiderii; planșeele s-au desfăcut pe vreo 6 etaje, s-au demolat la margine și ne-am înnădit cu traveea de margine. La un moment dat clădirea arăta ca o secție longitudinală, dar legătura s-a realizat perfect și comportarea la cutremure a fost uimitoare. Articulația respectivă a funcționat.


2.2. Aș pomeni de Muzeul din Timișoara, castelul Huniade unde 3 etaje de bolți de cărămidă grele și cu umpluturi mari rezemau pe un șir de stâlpi cu niște fundații mari de cărămidă, așezate pe piloți de lemn putreziți. Într-o bună zi clădirea a pornit-o în jos. Am sprijinit bolțile pe 3 etaje, iar piloții de lemn au fost înlocuiți cu piloți Wilfsholtz din segmente. Se fora și cum tuburile treceu prin două straturi de nisip fin cu apă, la fiecare traversare de strat bolțile se mai tasau cu 1-2 cm! Aveam 8 piloți pe fiecare stâlp, total 8 stâlpi! Ne-am luptat cu clădirea vreo patru ani. S-a tăiat o centură uriașă în fundația de cărămidă care să lege piloții de stâlpi, bolțile s-au suprabetonat – în final lucrarea s-a stabilizat.

2.3. Am parcurs o etapă de consolidări de biserici-monumente istorice. Am statornicit de atunci două principii: să identific modul de preluare a împingerilor arcelor, să execut cămășuirea bolților, fisurată sau nu. Mărimea coeficientului ψ.
- să nu faci centuri, ci stâlpi, iar tiranții să-i leg de arce de beton din suprabetonare și nu în zidărie.


2.4. Sunt autorul moral a două săli de spectacole, care au costat sume derizorii utilizând spații existente.


2.5. La teatrul Arad făcând tot felul de ziduri, ne-a venit ideea să mai facem o sală, aproape tot în devizul inițial, iar la Buzău, dintr-o sală prăpădită de festivități, sperând unele modificări, am realizat cu bani puțini o splendidă sală de teatru cu 400 locuri.


2.6. Am realizat multe consolidări după cutremur (4 martie 1977). La unele, cum este blocul din str. Maria Rosetti nr. 36, n-am fost lăsat să fac ce propusesem în proiect și am fost siliți să facem reparații ușoare, fără asigurări seismice (și așa sumare, au fost reduse la jumătate). După ce am ieșit la pensie, am refăcut proiectul dându-i o asigurare de 2%. Acum pare modest față de cap. 12 din normativ, dar costa bani puțini și dădea unele asigurări.

2.7. Am făcut și consolidări bune folosind tiranți. În anumite situații, clădiri bine conformate, chiar cu planșee de lemn, se comportă bine! Șaiba o formează însuși zidurile care formează în plan o grindă Vierendel.


2.8. Am fost nevoit să repar multe gafe comise de ARCOM în străinătate, unde luam proiecte în execuție și nu le cerceta nimeni, deși ARCOM-ul avea în contract verificarea lor. Ea s-a făcut târziu găsindu- se greșeli mari care s-au rezolvat prin postcompensări (cadrul fisurat de la cimematograful Al Zahra).
La teatrul Al Fatah am făcut studii întregi de consolidare ca să umblu cât mai puțin la structură, care era plină de greșeli elementare de proiectare. Până la urmă am introdus consolidări în fațadă.
- până și pentru orașul Be (...) am fost nevoit să proiectez o construcție cu 3 niveluri pentru un garaj din 1910. Iarăși consolidări.


2.9. Catalogul de detalii de elemente din structuri avariate, nu de structuri. Împreună cu prof. Călin am dat detaliile care să contribuie cel mai bine la un proces de consolidare care trebuie să respecte scopul principal al unei acțiuni de consolidare. Am dorit să continuăm studiul și cu această problemă, dar n-am găsit timpul necesar!


3. În ultimii doi ani am avut o experiență: am fost dirigintele restaurării și consolidării, poate celei mai frumoase clădiri din București: Casa Cantacuzino-Enescu. Urmarea: singura clădire din București restaurată după 1990, în anul 1993, realizată cu o economie de 20%! Dar am fost ceea ce în germană se numește "Bauleiter".

La recepția festivă a Palatului Cantacuzino a ținut un discurs, care ulterior a fost publicat în "Actualitatea muzicală”, Revistă bilunară editată de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, anul IV (1993), numerele 86 (I/octombrie) și 88 (I/noiembrie). A acceptat să dirigenteze lucrările de execuție ale palatului din două motive: prietenia constantă din liceu până la moarte cu maestrul Pascal Bentoiu, ales după 1990 proaspăt președinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor, care a dorit să aibă alături un devotat și cinstit profesionist, și superba clădire de pe Calea Victoriei. Aceasta a avut Avizul nr. 1 de restaurare și consolidare de la nou înființata Direcție a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice. Redau discursul de la festivitatea de încheiere a lucrărilor de consolidare și restaurare:

"Domnule Președinte, Onorat Consiliu, Considerăm că a sosit momentul ca mult așteptatul meu raport final să vă fie prezentat.

După 3 ani și 3 luni am reușit să ducem spre sfârșit cele 3 obiective, rămânând la fiecare niște cozi, niște retușuri care vor fi soluționate, unele foarte rapid, altele vor mai dura, dar ele nu pot afecta afirmația anterioară. Zicem că am
reușit să aducem la o nouă tinerețe acest ansamblu, în timp ce macaralele au ruginit pe majoritatea șantierelor. Și nu am avut nici un fel de sponsori, nici din țară și nici din străinătate (dacă facem abstracție de aportul pe care ni l-a dat ziarul „România Liberă”, publicând știrea că aici se face un post de ascultare a convorbirilor telefonice sau, de faptul, că Teatrul de Estradă din vecinătate ne fură în permanență oamenii, dându-le salarii duble!).

Datele financiare sunt:
Clădirea mare:
- deviz aprobat 54.666.000 – inclusiv Casa Memorială, care figura cu 150.000 lei
- cheltuit 52.107.449 - estimăm că mai avem de cheltuit circa 1.000.000 lei, din care - Casa Memorială 4.521.007 - ultimul deviz aprobat a fost de 4.250.000, pe care-l depășim cu circa 300.000 lei, dar care, făcând parte din investiția mare, nu apare ca atare. Tot în această sumă a intrat și amenajarea constructivă a laboratorului fonic, neprevăzută în deviz.
Deci am realizat o economie de 1.558.551 lei. Pentru imobil Lt. Lemnea s-au cheltuit 9.172.431 lei, ultimul deviz aprobat fiind de 9.800.000 lei. În realitate economia e mai mică deoarece nu am mai executat lucrări de pardoseală și lămpi, pe care ar urma să le execute, după plac, viitorul locatar. Poate că, mutându-ne acum aproape 2 ani în această clădire, ne-am obișnuit cu elementele ei spectaculoase, cumva ne-am și blazat, iar unii nu-i mai văd decât defectele, pentru că are și defecte! Dar, diverse manifestări care au avut loc, și pun pe primul plan recepția oferită de Majestatea Sa Regina Ana, când au fost invitați cca. 200 de reprezentanți de frunte ai vieții artistice de la noi, și care a produs multe sentimente de admirație.

Iar la 20 septembrie, când a fost ziua porților deschise la toate monumentele din țară, am fost vizitați și noi de peste 1000 de persoane, care nu mai conteneau să-și exprime admirația pentru cele ce vedeau aici. Vreau să adaug, clădirea acum e valoroasă și la et. I și et. II, care are un acces comod și chiar și la subsol, curat și asanat - așa cum v-am promis. Era vorba să facem și o inaugurare oficială. După atâta timp de conviețuire, nu tocmai pașnică, cu șantierul, poate că asta ar fi cum ți-ai boteza copilul după ce l-ai dat la liceu.
Și atunci mă simt obligat ca acum și aici, măcar să spun câteva cuvinte despre cei care au lucrat și într-o mică măsură și despre cum s-a lucrat.
Aș pomeni, mai întâi, de dl. Liveanu, șeful de șantier în perioada activă, pentru că, după cum știți, în primul an au cam tras targa pe uscat! (la propriu și la figurat, căci toate transporturile se făceau cu targa). Când s-a apropiat Festivalul Enescu, șantierul s-a reorganizat, în fruntea lui a fost pus acest tehnician valoros și experimentat, care a pus treburile "pe roate". A fost bine secondat de inginerele Mihalcu și Erhan, Oneață și tehn. Baciu. Dar nu pot trece nici de numele directorului Badea și de ing. șef Drăgulescu și de șefa serv. tehnic d-na Rădulescu, care în 1991 ne-au ajutat substanțial. Este foarte greu unei întreprinderi, care timp de 30 de ani a lucrat în asalturi, înainte de anumite zile festive, să lucreze altfel!
Nu pot să nu pomenesc și de echipa de proiectanți de la I.P. Carpați, arh. N. Vlădescu, Grigore, Gheorghiu, ing. Raicu, Tipa, Grigoraș și care, cu competență, gust și promptitudine au îndrumat și urmărit lucrarea.
Dar generalii nu mai câștigă demult bătăliile.
Au lucrat aici meșteri mari și mai mici, poate câteva sute, ca să nu vă plictisesc, numele lor am să-l spun în gând! Dar nu pot să nu vorbesc despre echipa care a lucrat restaurarea decorațiilor de la galeria (et. I) aulei și unde au dat 7 rânduri de "mâini" ca să ajungă la culorile actuale! Sau echipa de fațadiști care au făcut fațada principală de 3 ori până la formula actuală! Sau echipele de ipsosari care s-au luptat luni întregi cu decorațiunile deteriorate, fie de cutremur, fie chiar de noi, în vederea unor consolidări, fără să se cunoască că s-a umblat la ele! Sau echipa de electricieni care a înlocuit câțiva km de cabluri electrice la parter, fără să afecteze picturile și decorațiunile!

În schimb am avut și o echipă de tinichigii, altminteri foarte buni, dar care erau trimiși la noi când începeau ploile sau instalatori, care începeau să lucreze după ce începea frigul.

Au lucrat deci, aici, meșteri mari și meșteri mici și meșteri mari care au reparat și întregit la urmă tot ceea ce nu făcuseră ceilalți, ceea ce pledează odată în plus pentru calitatea lor de meseriași și oameni! Aș pomeni și de o echipă de meșteri foarte mici, bunăoară cea de maramureșeni. Doamne, de ce nu au fost aleși din Maramureș și halterofilii pentru Barcelona? Sau de 2 frați, care, în modestia lor, au lucrat continuu, de dimineața și până seara și de la început până la sfârșit, cărând tot timpul tot felul de materiale în spinare.

Am întâlnit pe unul dintre ei în timp ce căra un sac de ciment (50 kg). M-a oprit să-mi spună niște necazuri pe care le avea și m-a ținut vreo 15 minute de vorbă, dar în timpul acesta nu a dat jos sacul de ciment din spinare. Mă tem că Dumnezeu n-a corelat bine virtuțile între ele!

Vedeți dumneavoastră, pe constructori nu-i poți răsplăti pe măsura eforturilor lor, iar despre ei s-a scris foarte puțin! Meșterul Manole ce-a mai avut un pic de noroc, dar ceilalți? Dar mai știi?

Dar nici investitorii nu-și pot recupera integral cheltuielile. Teatrul de estradă de vis-a-vis vinde sticle de șampanie cu 8-35.000 lei! Noi cu cât o să vindem? Dar un bal la care intrarea să coste 75.000 lei tot am putea organiza.

Am prins și un cutremur, tocmai când terminasem de jupuit tencuielile și pardoselile et. II. Nici nu se putea un moment mai spectaculos.

De la et. II, unde mă aflam, l-am urmărit ca pe un roman polițist la care știi care e autorul crimei, cu calm profesional
în toate fazele lui, așa cum se scrie la carte: vibrațiile terenului, antrenarea vibrațiilor terenului și abia apoi ale casei. Mă tem însă că dacă mai dura câteva zeci de secunde, aș fi putut urmări și alte fenomene, cel puțin în câteva puncte mai delicate!
Vă asigur, însă, că acum sunt bine consolidate!

Am întâlnit și unele fenomene ciudate. Întreprinderea care ne-a impregnat lemnăria din pod împotriva incendiului, a venit să-și încaseze drepturile bănești după 8 luni și numai după ce i-am pisat bine! (Între timp își concediau oamenii, căci nu aveau cu ce să-i plătească).

Povestea cu grădina lui Dumnezeu!
Nu mă pot abține să nu vă mai povestesc ceva.
Poate vă amintiți cât de târziu ne-am instalat telefoanele! Proiectul prevedea să ne racordăm la căminul 395, iar ei ne recomandaseră 396! Evident, întervenții, plângeri etc. până s-a descoperit și recunoscut greșeala! Nici o urmare, în fine, după alt rând de reclamații i-am adus la fața locului – "Nu putem intra în cămin pentru că e acolo o infiltrație de gaze". Intervenții la gaze! "Nu e domnule nici o infiltrație de gaze. Căminul e plin cu apă". Alte reclamații. În fine, au apărut cu o vidanjă care a evacuat apa din cămin numai pe jumătate (o încăpere de vreo
15 mp și la vreo 5 m adâncime). Când au ridicat capacul și am văzut apa până sub capac, m-am lămurit de ce formăm de câte 10 ori un număr de telefon. "Nu evacuați toată apa? "Nu, că vine alta la loc".
Au lucrat atârnați ca niște lilieci de tavan. "D-le Spoială, ce ne-ați făcut?! Cu lucrarea dumneavoastră am deranjat un cablu pentru 1200 de abonați!" – "Și ce vină am eu?" – "Aveți, că sunteți păgubos!"
De fapt aici vroiam să ajung! Din păcate ați avut un diriginte păgubos! Altfel? Ehei!
Și acum să-mi dați voie să închei mulțumindu-vă pentru că mi-ați încredințat mandatul să mă ocup de, zic eu, cea mai frumoasă clădire din București!
Vă mulțumesc că m-ați ajutat tot timpul și-ați fost alături de mine, desigur, în primul rând maeștrii Bentoiu și Iorgulescu, Cosma, directorilor economici: Leșe, Dumitru, Iliescu, contabililor șefi Ionescu și Tiberian.
Dar, de fapt, am simțit tot timpul că nu sunt singur.
În consecință, îmi iau, într-un fel, rămas bun de la dumneavoastră și ne apropiem de borna finală.”

Ținută în fața Consiliului UCMR, 25.06.1993

Până în anul 2012, Dorel Spoială și-a continuat neîntrerupt activitatea.


S-a stins frumos și liniștit în ziua de 18 aprilie, în dimineața Vinerii Mari din anul 2014.

Dr. arh. Ruxandra Nemțeanu
/ Dr. arh. Irina-Teodora Nemțeanu / Doc. Adina Spoială