CARTE Johann Schlatter: Cultura occidentală și arhitectura românească (1831-1866)

Written By Toate articolele din secțiune

Volumul, publicat la editura Simetria, prezintă arhitectura valahă a primei părți a secolului al XIX-lea prin prisma activității elvețianului Johann Schlatter (1808-1865), profund implicat în complexul proces de modernizare. În ciuda criticilor ulterioare, din documentele păstrate reiese faptul că Schlatter s-a bucurat de considerația contemporanilor precum și de încrederea autorităților statului. În paralel cu implicarea în unele dintre cele mai însemnate proiecte publice (Grădina Kiseleff, Universitatea și Teatrul Național din București etc.), în 1844, la sugestia lui Vladimir Blaremberg, conducerea intervențiilor asupra construcțiilor mănăstirilor medievale din Țara Românească îi era încredințată lui Schlatter, acesta fiind numit “arhitect mănăstiresc“.

Coperta cărții “Johann Schlatter: Cultura occidentală și arhitectura românească (1831-1866). Autor: Horia Moldovan.

Johann Schlatter: Cultura occidentală și arhitectura românească (1831-1866)
Autor: Horia Moldovan

- Premiul Secțiunii “Carte de arhitectură” la Anuala de Arhitectură București - 2013
- Premiul secţiunii (ex aequo) “G. Publicații de arhitectură” la Bienala Națională de Arhitectură - 2013

Volumul, publicat la editura Simetria, prezintă arhitectura valahă a primei părți a secolului al XIX-lea prin prisma activității elvețianului Johann Schlatter (1808-1865), profund implicat în complexul proces de modernizare.
În ciuda criticilor ulterioare, din documentele păstrate reiese faptul că Schlatter s-a bucurat de considerația contemporanilor precum și de încrederea autorităților statului. În paralel cu implicarea în unele dintre cele mai însemnate proiecte publice (Gradina Kiseleff, Universitatea și Teatrul Național din București etc.), în 1844, la sugestia lui Vladimir Blaremberg, conducerea intervențiilor asupra construcțiilor mănăstirilor medievale din Țara Românească îi era încredințată lui Schlatter, acesta fiind numit “arhitect mănăstiresc“.
Până spre 1865, Schlatter s-a ocupat de câteva zeci de ansambluri monastice și biserici: Tismana, Bistrița, Arnota, Dealu, Cozia, Negoești, Snagov, Mitropolia din Târgoviște sau cea din București, Antim, Radu-Vodă etc.

Editura: Simetria 2013
ISBN: 9789731872261
Număr pagini: 264
Copertă: Paperback
Dimensiuni: 22 x 30 cm
Support Media: carte tipărită

Bienala Națională de Arhitectură 2013 - Secțiunea “G. Publicații de arhitectură”

Premiul secţiunii (ex aequo) Johann Schlatter: cultură occidentală şi arhitectură românească (1831-1866). Autor: Horia Radu Moldovan

Colaboratori
Editor: Mirela Duculescu
Prefaţa: Anca Brătuleanu
Graphic design: Octavian Carabela
Editura: Simetria

Comentariul autorului
Studiul este dedicat arhitecturii din Ţara Românească în etapa de început a reorientării acesteia spre modelele occidentale. Urmărind activitatea unuia dintre practicienii străini, elveţianul Johann Schlatter (1808-1865), profund implicat în acest proces de schimbare, lucrarea pune în discuţie aspecte esenţiale ale acestei prime etape de modernizare. Schlatter sosea în Ţara Românească într-o perioadă când contactul dintre două culturi cu evoluţii fundamental diferite se făcea simţit în arhitectură prin realizări în care suprapunerea dintre trăsăturile autohtone şi împrumuturile apusene ajunsese prea puţin să se concretizeze în înfăptuiri coerente. Prin practica sa, desfăşurată într-un mediu deschis aşadar asimilărilor şi aspirând spre sincronizarea cu civilizaţia occidentală, Schlatter ilustra ceea ce era socotit noutate în spaţiul central-european, în care fusese format.
Arhitectura din Valahia în secolul al XIX-lea reprezintă un câmp încă puţin explorat. Activitatea lui Schlatter, ca de altfel a multor altor practicieni străini stabiliţi în Principat în epocă, deschide posibilitatea cercetării unora dintre aspectele esenţiale ale evoluţiei arhitecturii româneşti la începuturile modernităţii. Înţelegerea şi evaluarea creaţiilor lui Schlatter nu pot fi însă separate de contextul general al evoluţiei civilizaţiei valahe. Variată din punct de vedere stilistic şi al programelor de arhitectură abordate, opera lui Schlatter este încadrabilă în categoria mai largă a arhitecturii istoriste. Influenţate de ecouri târzii ale romantismului central-european dar şi de idei contemporane dezbătute şi experimentate în Occident, creaţiile arhitectului au fost supuse subiectivității gusturilor comanditarilor, adesea încărcate de o preţiozitate inconsistentă. Reprezentativă pentru activitatea lui Schlatter a fost proiectarea şi coordonarea intervenţiilor asupra arhitecturii medievale româneşti (Tismana, Bistriţa, Arnota, Dealu etc.), caracterizate în mare majoritate de prelucrări şi adaptări ale motivelor Rundbogenstil, pe care le cunoştea din perioada de formare şi cu care a rămas în contact şi mai târziu, prin păstrarea legăturilor cu arhitecţi din spaţiul central-european sau prin călătoriile de studiu.
Activitatea lui Schlatter, cu toate progresele şi neajunsurile pe care le-a generat, a reprezentat în mod cert una dintre faţetele începuturilor modernizării civilizaţiei româneşti de la sud de Carpaţi, atât din perspectiva epocii în care a fost realizată, cât şi din cea a prezentului. Dată fiind cantitatea şi calitatea materialelor de arhivă (fie acestea rapoarte tehnice, desene sau, mai rar, aprecieri subiective ale actorilor implicaţi), completarea şi interpretarea analizei detaliilor activităţii lui Schlatter rămâne deschisă, la fel şi cea a contextului cultural şi artistic în care aceasta s-a desfăşurat.

Premiul secţiunii (ex aequo) “Johann Schlatter: cultură occidentală şi arhitectură românească (1831-1866)”. Autor: Horia Radu Moldovan. Panou BNA 2013

Premiul Secțiunii “Carte de arhitectură” la Anuala de Arhitectură București - 2013 “Johann Schlatter: Cultura occidentală și arhitectura românească (1831-1866)”.
Autor: Horia Radu Moldovan

Panou Anuala de Arhitectură București - 2013

Pe urmele unui arhitect elvețian stabilit în România
Articol din Ziarul de Duminică (2013)

Horia Moldovan, născut la Sibiu în 1978, licenţiat al Facultăţii de Arhitectură din cadrul Universităţii de arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, cu un masterat în conservarea monumentelor istorice, şi-a luat doctoratul în 2008 şi este arhitect practicant şi cadru didactic în cadrul Departamentului de Istoria şi Teoria Arhitecturii şi Conservarea Patrimoniului Construit din cadrul UAUIM. Cartea de faţă *) este revizuirea şi completarea tezei de doctorat şi rezultat al unei cercetări îndelungate şi a obţinut luna trecută Premiul la secţiunea carte de arhitectură la Anuala de Arhitectură 2013.
Johann Schlatter, 1808-1865, numit şi „arhitectul mânăstiresc”, şi-a desfăşurat activitatea în Ţara Românească pe parcursul a mai bine de două decenii, între 1843 şi 1865, s-a bucurat de consideraţia contemporanilor şi de încrederea autorităţilor laice şi religioase. Volumul prezintă arhitectura valahă a primei părţi a secolului al XIX-lea prin prisma activităţii elveţianului Johann Schlatter , profund implicat în complexul proces de modernizare. Schlatter sosea în Ţara Românească într-o perioadă în care, în arhitectură, suprapunerea împrumuturilor occidentale pe fondul autohton ajunsese prea puţin să se concretizeze în realizări coerente stilistic.
În paralel cu implicarea în unele dintre cele mai însemnate proiecte publice (Grădina Kiseleff, Universitatea şi Teatrul Naţional din Bucureşti etc.), în 1844, la sugestia lui Vladimir Blaremberg, conducerea intervenţiilor asupra construcţiilor mănăstirilor medievale din Ţara Românească îi era încredinţată lui Schlatter, acesta fiind numit „arhitect mânăstiresc”. Până spre 1865, Schlatter s-a ocupat de câteva zeci de ansambluri monastice şi biserici: Tismana, Bistriţa, Arnota, Dealu, Cozia, Negoeşti, Snagov, Mitropolia din Târgovişte sau cea din Bucureşti, Antim, Radu-Vodă etc.
Cartea lui Horia Molodvan, cum spune prefaţatoarea prof. dr. arh. Anca Brătuleanu, „este una dintre acele monografii de arhitectură care luminează o epocă prea ades neglijată. Autorul ne prezintă arhitectura lui Johann Schlatter pornind de la caietul său de schiţe - găsit de autor în biblioteca unei universităţi americane -, de la imensul material documentar aflat în arhivele româneştişi de la atenta analiză a arhitecturii din epoca şi zonele în care a trăit şi activat acesta. Opera lui Schlatter este extrem de diversă şi neaşteptat de vastă: de la clădiri noi, completări şi intervenţii asupra unor ansambluri existente, până la ceea ce numim astăzi restaurare. Or tocmai această ultimă categorie de lucrări i-a făcut proasta reputaţie care persistă şi astăzi. Şi care este din cauza faptului că intervenţiile sale nu au fost privite în contextul orientărilor europene ale epocii... Cartea este un prim instrument îndreptat spre cunoaşterea obiectivă şi reconsiderarea operei lui Jiohann Schlatter.”
Volumul dispune de o foarte bogată iconografie, de un index extrem de util al arhitecţilor perioadei, de texte – introducerea şi concluziile – în limba germană. Un volum care deschide căi de cercetare şi merită din plin să fie considerat un eveniment editorial.

 *) Horia Moldovan - Johann Schlatter. Cultură occidentală şi arhitectură românească (1831-1866), Editura Simetria. Prefaţă de prof. dr.arh. Anca Brătuleanu
Ziarul de Duminică / 19.07.2013

Ilustrație articol din Ziarul de Duminică (2013)

Johann Schlatter (1808-1865)

Arhitect elvețian, a studiat la Zurich, Munchen și la Viena. Înainte să se stabilească în Țara Românească, a lucrat în Atena.

Activitatea

  • 1843 arhitect al Ploieștiului

  • 1843-1856 Mănăstirea Tismana, îi are colaboratori Carol Beneș și Franz Olein

  • 1844-1848 Grădina Kiseleff, colaborator al lui C. Meyer, V. de Blaremberg, R. von Borroczyn (A.N.R., fond M.L.P., dosar 1/1844)

  • 1845-1856 Mănăstirea Bistrița, colaborează cu Carol Beneș și Iulius Freywald

  • 1845-1847 Seminarul teologic al Mănăstirii Curtea de Argeș, nefinalizat

  • 1846-1856 Mănăstirea Dealu, colaborează cu Gustav și Iulius Freywald

  • 1846-1848 Mănăstirea Cozia, îl are ajutor pe Alois Gutha

  • 1847-1848 Palatul Bibescu de la Băneasa, nefinalizat

  • aprox. 1849 Mănăstirea Negoești, jud. Călărași

  • 1849-1864 Mănăstirea Snagov

  • 1850 Spitalul Filantropia din Craiova

  • 1851-1856 Mănăstirea Arnota, ajutorul său este Carol Beneș

  • 1851-1863 Mănăstirea Antin, ajutorul său este viitorul ginere, arh. Karl Enderle

  • 1851-1860 Anexe Bis. Curtea Veche

  • 1853 Proiectul Metohului Episcopiei Râmnicului, nefinalizat; proiecte de biserici sătești

  • 1853-1857 Proiecte de refacere a Mitropoliei și a complexului de dependințe, împreună cu arh. Carol Beneș

  • 1856 deviz reparații încăperi ale Obșteștii Adunări (A.N.R., fond M.L.P., dosar 94/1855)

  • 1856-1858 Mănăstirea Măxineni, jud. Brăila

  • 1856-1858 Mănăstirea Mărcuța, împreună cu arh. Carol Beneș

  • 1859 Mănăstirea Sinaia

  • 1859-1863 Mănăstirea Radu Vodă

  • 1862 reparații la Școala de arte și meserii de la Mavrogheni (Sursa: A.N.R., fond R.E.A.Z., dosar 186/1857)

Sursa: Horia Moldovan, “Johann Schlatter. Cultura occidentală și arhitectura românească (1831-1866)”, Editura Simetria, București, 2013

Toate articolele din secțiune
Next

ABRAL Art Product la “Birouri de Arhitectură in Spotlight” din seria CONSOFT Compass