“Școala Petre Dulfu”- Județul Maramureș
(Baia Mare, Județul Maramureș)
Clădirea are un plan, dreptunghiular, alungit, la colţul estic al faţadei sudice găsim o retragere relativ scurtă, lângă racordul cu corpul Muzeului. Edificiul dispune de subsol parţial, parter şi etaj.
Volumetria clădirii este impozantă şi sobră, acoperişul în patru ape este învelit cu tablă zincată, faţada vestică (cea mai reprezentativă dintre cele două faţade mai scurte) are timpan trapezoidal. În podul clădirii există mai multe tipuri de şarpante, care datează din principalele faze de evoluţie ale clădirii.
Corzile cu urme de îmbinare care astăzi sunt la un nivel mai jos decât şarpanta actuală s-au păstrat din şarpanta iniţială barocă a şcolii. Cel mai probabil şarpanta actuală de tip baroc s-a realizat în anii 1780, când fostul colegiu iezuit a fost transformat în şcoală normală, iar clădirea a fost integral renovată.
Şarpanta nouă deja se sprijină pe un coronament mai ridicat decât cea de la începutul sec. XVIII. Şarpanta clădirii este realizată din lemn de esenţă foioasă și rășinoasă, având două zone distincte cu concepţie structural diferită.
Structura principală are caracter baroc, zona de racord cu biserica şi extinderea este cu caracter eclectic.
Zona barocă se compune din ferme principale transversale, având trei ferme secundare intercalate între două ferme principale adiacente, dispunând de dispozitiv de tensionare-suspendare. Există două sisteme planare longitudinale, legate de cele două pane intermediare. Fermele transversale se descarcă prin coșoroabe simple aşezate pe pereţi la partea lor interioară.
Fermele dispun de aruncători. Şarpanta se încheie la capete cu câte un sistem spaţial de rigidizare, având elemente în diagonal montate. Ca și concept de restaurare, având la bază studiile preliminare, s-a propus revenirea la forma și imaginea inițială a spațiilor, cu păstrarea maximală a materialului original, deci o restaurare în substanța atât cât regimul actual de proprietate o permite, cu modificări funcționale minimale care conferă ansamblului utilizarea la nivelul actual de cerințe atât cele legale cât și cele dorite de utilizatorul contemporan. Ca urmare lucrările executate au fost de consolidare, conservare sau reconstituire.
LUCRĂRI
Pentru stoparea degradării galopante a structurii acoperișului s-au luat măsuri de consolidare și restaurare a acoperișului (șarpantă, învelitoare, sistemul de colectare pluvială). S-a adoptat varianta de demantelare a șarpantei baroce, conservarea materialului original, repoziționarea elementelor după curățare pe centurile turnate pentru a asigura consolidarea clădirii, respectiv rigiditatea acestuia. În zona estică șarpanta a fost liftată pentru poziționarea centurilor de beton.
În vederea asigurării posibilității de mansardare, starea planșeului peste etajul degradat s-a consolidat printr-o serie de lucrări necorespunzătoare inițial, la care se adaugă și existența corzilor șarpantei originale, ceea ce ne-a determinat să apelăm la varianta desfacerii planșeelor existente și realizarea unui planșeu nou, din grinzi din lemn stratificat.
Excepție la această soluție o reprezintă spațiul reprezentativ de la etaj, azi încăperile E8-E11 la care s-a optat pentru un planșeu cu grinzi de metal. Lucrările realizate permit refacerea sălii festive, refacerea tavanelor încăperilor de la etaj, și vor permite includerea în spațiile utile ale clădirii a podului generos al clădirii odată cu lucrările de restaurare a întregului imobil. S-a demantelat șarpanta în vederea înlocuirii elementelor din lemn ce s-au constatat a fi degradate și/sau care nu au posedat suficientă capacitate portantă.
Căpriorii s-au executat din lemn de molid cal.-I-C24. Elementele de șarpantă degradate pe zona barocă au fost înlocuite cu elemente de stejar cal.-I- min. D30.
Elementele de șarpantă pe zona eclectică au fost înlocuite pe zonele indicate în proiect cu elemente de molid cal. – I- min. C24, mai puțin cosoroabele, grinzișoarele degradate și lonjeroanele degradate care s-au executat din stejar cal.-I- min. D30.
Atât la nivelul cosoroabelor cât și peste pereții interiori portanți s-a realizat un sistem de centuri din beton armat clasa C20/25 conform planșelor date.
S-a efectuat demantelarea șarpantei pe tronsoane pe care s-a realizat protejarea monumentului împotriva infiltrațiilor de apă sau a altor fenomene meteorologice care ar putea duce la degradarea acestuia.
Pentru a proteja monumentul pe zonele în care s-a desfăcut șarpanta din lemn s-a executat un acoperiș provizoriu construit astfel încât să se poată realiza armarea, cofrarea și turnarea centurilor propuse din beton armat.
Șantierul a durat aproximativ 1 an si 8 luni, reprezentând pentru firma RUSTIC o lucrare de referință mai ales în domeniul șarpantelor și a consolidării. În total vorbim de aproape. 2000 mp de șarpantă, cu o lungime a mansardei de 100 m și o deschidere de 17 m lățime.
Această lucrare reprezintă pentru firma RUSTIC o mărturie cultural-istorică semnificativă, făcând parte din fostul ansamblu baroc al mănăstirii iezuite. Acesta este format din mai multe clădiri, dintre care, până astăzi s-au păstrat biserica (actuala biserică romano-catolică a orașului), mănăstirea-școală (clădirea școlii) și anexele gospodărești (clădirea Muzeului de artă din Baia Mare), toate datând din anul 1748.
Denumire proiect
Refacere acoperiș “Școala Petre Dulfu” - primăria Baia Mare (Baia Mare, Județul Maramureș)
Cod LMI MM-II-a-A-04432 - "Centrul istoric al municipiului Baia Mare"
Amplasament: Școala "Petre Dulfu”, Str. Cetății nr.4, Municipiul Baia Mare, Județul Maramureș
Finanțator: Bugetul local al Primăriei Municipiului Baia Mare
Proiectant general: 9 OPȚIUNE - Arh. Mitru Ildiko, Arh. Paskucz Ştefan
Antreprenor-constructor: RUSTIC - Cornel Cușner
Imobilul de la adresa mai sus menţionată este un teren înscris în CF nr. 115052 Baia Mare, având suprafaţa totală de 3.079 mp, pe care se află clădirea Școlii "Petre Dulfu", proprietate privată a Primăriei Baia Mare.
Clădirea școlii gimnaziale "Petre Dulfu" din municipiul Baia Mare, situată la adresa strada Crișan nr. 4, face parte din fostul ansamblu baroc al mănăstirii iezuite, format din mai multe clădiri, dintre care până astăzi s-au păstrat biserica (actuala biserică romano-catolica a oraşului), mănăstirea-școală (clădirea școlii)
şi anexele gospodăreşti (clădirea Muzeului de artă din Baia Mare).
Clădirea școlii nu figurează în Lista Monumentelor Istorice distinct ca și pozitie. Celelalte imobile au fost incluse în lista oficială a monumentelor: biserica are codul MM-II-m-A-04437, iar clădirea muzeului (cu denumirea de Oficiul Salinelor) are codul MM-II-m-A-04434. Toate clădirile se află în rezervaţia arhitecturală denumită "Centrul istoric al municipiului Baia Mare" (MM-II-a-A-04432).
