Recepția lucrărilor de restaurare și consolidare a Bisericii „Sfântul Nicolae” Bălinești ne dezvăluie un monument medieval unicat, de o excepțională valoare artistică și documentar-iconografică, deoarece atât arhitectura sa în ansamblu, cât și picturile sale interioare s-au păstrat aproape intacte până în vremea noastră, constituind una dintre cele mai autentice mărturii ale culmilor pe care le-au atins aceste arte în epoca domnului Ștefan Cel Mare și Sfânt. De asemenea, plastica adoptată pentru decorarea fațadelor exterioare, cu arcaturi și discuri ceramice smălțuite, sistemul și măiestria de realizare a elementelor din piatră, precum și pictarea ulterioară a întregii fațade conferă calitatea de unicat întregului edificiu.

*Biserica “Sfântul Nicolae” din Bălinești după restaurare*

Denumire proiect: Restaurare si consolidare “Biserica Sf. Nicolae”, Sat Bălinești, Comuna Grămești, Județul Suceava
Cod LMI SV-II-m-A-05493
Beneficiar Parohia Bălinești
Adresa Sat Bălinești, Comuna Grămești, Județul Suceava
Finanțator Compania Naționala de Investiții
Proiectant general POLARH Design
Șef proiect complex Prof. Dr. arh. Virgiliu Polizu
Șef proiect restaurare arhitectură: arh. Mircea Căpățână
Proiectant rezistență dr. ing. Lucian Soveja (Exprosov - Iași)
Proiectant instalații ing. Cristinel Știrbu
Antreprenor Arh. Cozmin Bradu, Ing. Mihai Bradu (RESTACO - Suceava)
Cercetare, conservare-restaurare componente artistice: CERECS ART
- Prof. univ. Dr. Oliviu Boldura, Expert MCC
Finalizare proiect 2024
Fotografii Cristi Turculeț / Arhiepiscopia Sucevei

Recepția lucrărilor de restaurare și consolidare la biserica „Sfântul Nicolae” Bălinești a avut loc în data de 10.10.2024.

Descrierea proiectului de restaurare

În anul 2020, Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației a dispus includerea bisericii monument în proiectul de Restaurare și Consolidare Biserica „Sfântul Nicolae”, Sat Bălinești, Com. Grămești, Jud. Suceava. Proiectantul general este POLARH DESIGN (membru UNRMI) București, iar lucrările au fost coordonate de arhitectul Cozmin Bradu (membru UNRMI), fiind realizate de RESTACO (membru UNRMI) din Suceava. Termenul de execuție a lucrărilor, prevăzut în autorizație, a fost de 20 luni, data finalizării construcției fiind 28 iunie 2022. Între anii 2022-2024 a avut loc o prelungire a termenului de finalizare datorită desfășurării unor extraproiecte. Valoarea investiției este de 3.244.737,52 RON (exclusiv TVA), din care valoarea construcțiilor și montajului este de 2.356.797,70 (exclusiv TVA). Terenul are suprafața de 2608 mp.

Obiectivele principale ale proiectului au fost:

- Conservarea și restaurarea unui monument istoric de importanță națională;
- Promovarea potențialului turistic cultural al zonei legat de monumentul istoric;
- Realizarea cadrului de funcționare în cele mai bune condiții a imobilului.

S-au realizat:
- Consolidarea macrostructurii podului bisericii, a părții superioare a turnului clopotniței, a plăcilor masive de la soclul bisericii și a zidurilor din cărămidă si piatră;
- Refacerea învelitorii din tablă de cupru;
- Curățarea zidurilor de tencuială din beton cu păstrarea picturii și a tencuielilor originale;
- Reintegrarea și restaurarea de tencuieli istorice;
- Refacerea trotuarelor;
- Refacerea pardoselii din piatră în biserică, cu marcarea mormintelor descoperite în cercetarea arheologică;
- Instalații electrice interioare și exterioare de punere în valoare și paratrăsnet;
- Introducere sistem de monitorizare la seism;
- Sistem electric de acționare a clopotelor.

Istoric

Biserica „Sfântul Nicolae” a Mănăstirii Bălinești este o biserică ctitorită de logofătul Ioan Tăutu în perioada anilor 1494-1499 în satul Bălinești, comuna Grămești, județul Suceava. Această construcție este un monument reprezentativ pentru arta Moldovei din epoca Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt (1457-1504). Ea a avut rolul de biserică de curte boierească și necropolă a familiei marelui diplomat Ioan Tăutu. El a deținut funcția de conducător al Cancelariei Domnești timp de 36 ani, în timpul domniilor lui Ștefan cel Mare (1457-1504) și a fiului său, Bogdan al III-lea (1504-1517).

Pisania bisericii s-a păstrat pe zidul sudic al edificiului, având o inscripție în limba slavonă (una dintre cele mai mari de acest gen din România): „Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, pan Ion Tăutul logofăt a început a zidi această casă (hram) întru numele celui între sfinți, părintelui nostru, arhierarhul și făcătorul de minuni Nicolae, în zilele binecredinciosului și de Hristos iubitorului Domn Io Ștefan Voievod; și s-a săvârșit în anul 7007, luna decembrie 6”.

Biserica are un aspect deosebit pentru o biserică de piatră moldovenească, cu influențe gotice. Are un plan dreptunghiular, având un pronaos poligonal și un turn clopotniță pe latura de sud. Fațadele sunt din piatră brută și cărămidă aparentă, acoperite ulterior cu un strat de tencuială parțial pictat, care a căzut în decursul timpului.

Pictura interioară a bisericii a fost realizată de ieromonahul Gavril și este considerată a fi cel mai bogat și mai bine păstrat ansamblu de fresce din timpul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. Se păstrează pe peretele sud-vestic al naosului și tabloul votiv în care logofătul Tăutu, reprezentat la picioarele Mântuitorului, închină biserica. Logofătul este reprezentat alături de familia sa- soția Magdalena, fiica lor Anastasia și fiii Pătrașcu și Ioan. Catapeteasma bisericii datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea (1792), fiind realizată cu cheltuiala lui Ieremia Jicnicerul, proprietarul de atunci al moșiei de la Bălinești. Pictura exterioară s-a degradat pe zone foarte mari, fiind aproape complet distrusă ca urmare a desprinderii straturilor de tencuială exterioară.

În pronaosul bisericii se află gropnița familiei Tăutu, aici aflându-se nouă lespezi din piatră care acoperă mormintele ctitorului și familiei acestuia.

Biserica a suferit în decursul timpului mai multe profanări cauzate de otomani și austrieci. Otomanii au dat foc bisericii în incursiunile lor din perioada 1581-1711, producând degradări ale picturii și zidului. Pentru multă vreme a fost arsă și neacoperită. Austriecii au folosit lăcașul de cult drept magazie. A fost reparată în 1721 prin grija episcopului Calistru de Rădăuți și a starostelui Dimitrie Macri, fiind refăcute acoperișul, ușa și mobilierul și construindu-se o scară de acces la clopotniță. Alte lucrări de reparații au fost efectuate în 1763.

La începutul secolului al XIX-lea, biserica din Bălinești a intrat în stăpânirea Mănăstirii Văratec. În anul 1864, odată cu secularizarea averilor mănăstirești, moșia Bălinești a fost împărțită clăcașilor. Începând din anul 1899, biserica a fost luată în grijă, păstrare și conservare de Departamentul pentru Monumente Istorice. O serie de lucrări de restaurare au fost efectuate după Primul Război Mondial, începând din 1925.

În anul 2002, biserica a fost inclusă de Ministerul Culturii și Cultelor într-un program de restaurare a picturii interioare și exterioare. Proiectul a fost finanțat la început de instituții japoneze, apoi de Ministerul Culturii și Cultelor din România. Au fost efectuate cercetări arheologice, fiind descoperite câteva artefacte valoroase, incluse în tezaurul patrimoniului național: inelul sigilar al lui Dragotă Tăutulovici, nasturi globulari, aplice, monede, textile arheologice ș.a., care se află, în prezent, la Muzeul Național al Bucovinei din Suceava.

Biserica „Sfântul Nicolae” din Bălinești a fost inclusă pe Lista Monumentelor Istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare SV-II-m-A-05493.

Biserica „Sfântul Nicolae” întrunește caracteristici constructiv-arhitectonice și decorative deosebite, care îi asigură un loc special în seria monumentelor ecleziastice ridicate în Moldova medievală. Tipul de plan adoptat, anume cel drept, cu absida altarului decroșată, cu pronaosul poligonal și cu un pridvor pe latura de sud, determină o siluetă aparte a întregului edificiu. Arhitectura bisericii este singulară în epocă şi exprimă convingător gustul ales şi sigur al ctitorului.
Planul bisericii este unul arhaic foarte rar întâlnit.

Soclul este din blocuri de piatră cioplită de dimensiuni mari. În registrul superior, biserica este înconjurată de două rânduri de ocnițe suprapuse, două de sus corespunzând uneia de jos. De asemenea, construcția prezintă sub streașină și o friză de discuri ceramice smălțuite de culoare galbenă sau verde, decorate cu motive heraldice (leul, manticorul, sirena cu două cozi, capul de bour cu unul și doi „tenanți”, rozeta).

Catapeteasma bisericii datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea (1792). Ea este lucrată din lemn de tei și alcătuită din trei rânduri de icoane. Este împodobită cu elemente florale sculptate. Veșmântul iconografic este unul din cele mai frumoase din răsăritul Europei. Pictura interioară a bisericii este considerată a fi, alături de cea de la Mănăstirea Voroneț, cel mai bogat și mai bine păstrat ansamblu de fresce din vremea voievodului Ștefan cel Mare. În vara anului 1955, cercetătorul Sorin Ulea a descoperit în tabloul votiv, la picioarele Mântuitorului, o inscripție cu grafie măruntă: Pisal Gavril irom. (ieromonah), adică a pictat ieromonahul Gavril.

Ctitoria marelui logofăt Ioan Tăutu, demnitar de frunte în sfatul domnesc al celui mai strălucit Mușatin și apoi în sfatul urmașului său în scaunul Moldovei, voievodul Bogdan al III-lea, Biserica „Sfântul Nicolae” Bălinești a devenit de multă vreme obiect de studiu pentru specialiștii istoriei medievale și pentru specialiștii istoriei arhitecturii și artei.